Detoxifiant cu ganoderma p127 63 capsule
INGREDIENTE/CAPSULĂ: -cărbune medicinal 87,5 mg -volbură (Convolvuli herba) 52,5 mg -extract uscat de Reishi (Ganoderma tsugae) standardizat în min. 30% polizaharide 52,5 mg -rădăcină de brusture (Bardanae radix) 52,5 mg -extract uscat de fructe de armurariu (Silybi mariani fructus) standardizat în min. 85% silimarină 35 mg -extract uscat de Schisandra chinensis standardizat în min. 1% schisandrină 35 mg -fructe de soc (Sambuci fructus) 35 mg. Învelişul capsulei este pe bază de gelatină animală. Cărbunele medicinal din lemn sau alte plante, în scopuri farmaceutice sau în alte scopuri, este realizat printr-un proces bine cunoscut, de la începuturile istoriei medicinei. Era obţinut prin expunerea lemnului la temperaturi înalte fără contact cu aerul, în vase închise. Utilizarea sa internă era considerată utilă în deranjamente digestive. Cărbunele „acţionează ca un absorbant (atât pentru lichide, cât şi pentru gaze) şi dezinfectant." (King's American Dispensatory, 1898) Dioscorides, cunoscutul medic grec antic, a scris despre volbură, în primul secol după Hristos. S-a raportat că volbura a fost utilizată în medicina tradiţională, încă din anii 1730. În Farmacopea Universale Ossia Prospetto Delle Farmacopee, 1834: apare specia Convolvulus arvensis, cu descriere botanică, se foloseşte partea aeriană care are gust uşor amar. Apare în Prodrome of a Work to Aid the Teaching of the Vegetable Materia Medica, 1833, la principii stimulente laxative. În Supplement to Classic of Materia Medica (502-536 d.Hr.) şi în prima farmacopee din China (1590 d.Hr.; dinastia Ming), Ganoderma a fost atribuită cu proprietăţi terapeutice, cum ar fi efectele tonifiante, îmbunătăţirea energiei vitale şi efecte antiaging. Utilizarea medicinală a brusturelui merge în trecut până în Antichitate, autentificată prin descrierile lui Dioscorides, Plinius şi Galen. În cărţile medicinale medievale era apreciat, printe altele, ca diaforetic, fiind introdus în prima Farmacopee în Nuremberg. Fructele de armurariu au acţiune hepatoprotectoare. Armurariul , poate cea mai utilizată plantă astăzi pentru sănătatea ficatului, a fost cunoscut încă din Antichitate, menţionat fiind de Theophrastus şi Dioscorides. În 1755 medicul elveţian von Haller lăuda deja beneficiile complete ale plantei asupra ficatului. Armurariul susţine protecţia şi regenerarea în cazul consumului de substanţe cu potenţial oxidant la nivel hepatic. Schisandra denumită şi "magnolie chinezească" este o plantă bine cunoscută în medicina tradiţională chineză şi, de asemenea, în medicina modernă chineză. Prima descriere a Schisandrei poate fi găsită într-o lucrare veche de medicină chineză scrisă în 1596. Schisandra este cunoscută în tradiţia chineză ca tonic hepatic şi purificator. Începând de la anticii Dioscorides, Hippocrates, Paracelsus, continuând prin Evul Mediu în cărţile căruia a fost tratat Ã