Proiectul Hail Mary
SCIENCE FICTION – SUSPANS - AVENTURA IN SPATIU – ORGANISME EXTRATERESTRE Lansare internationala pe 4 mai 2021 O NOUA AVENTURA IN SPATIU, DE LA AUTORUL BESTSELLERULUI MARTIANUL ROMAN IN CURS DE ECRANIZARE DE CATRE MGM STUDIOS, CU RYAN GOSLING IN ROLUL PRINCIPAL Daca ti-au placut: Martianul & Artemis, de Andy Weir, Amintiri din trecutul Terrei, de Liu Cixin sau Odiseea spatiala, de Arthur C. Clarke Ryland Grace e singurul supravietuitor al unei misiuni disperate pentru salvarea omenirii. Doar ca el nu stie asta. Nu-si aminteste nici macar cum il cheama. A dormit foarte, foarte mult timp, la milioane de kilometri departare de casa, alaturi de doua cadavre necunoscute. Pe masura ce incepe sa-si aminteasca farame din trecut, misterul misiunii sale se recompune ca un joc de puzzle. Timpul insa nu e de partea lui si, ca sa evite o catastrofa, trebuie sa rezolve o enigma stiintifica de proportii epice – si sa salveze specia noastra de la extinctie. Cu alte fiinte umane aflate la ani-lumina distanta, trebuie s-o faca singur. Sau poate cu un aliat absolut neasteptat. O aventura interstelara irezistibila, Proiectul Hail Mary spune o poveste uluitoare despre descoperiri, puterea speculatiei si supravietuire. Recomandari: „Un roman care i-ar fi dat pe spate pe Robert A. Heinlein si Isaac Asimov.“ George R.R. Martin „Cel mai bun roman al lui Weir de pana acum. Cartea pe care o pot recomanda oricui, oricand.“ Brandon Sanderson Fragment din carte: In regula, respira adanc. Sa nu tragem concluzii pripite. Da, gravitatia este prea mare. Incepe de aici si gandeste-te la raspunsuri rezonabile. As putea sa ma aflu intr-o centrifuga. Ar trebui sa fie destul de mare. Dar, daca gravitatia Pamantului ofera o acceleratie de 1 g, camerele astea ar putea sa se deplaseze in unghi in jurul unei piese sau sa se afle la capatul unui brat lung si solid ori ceva de genul asta. La rotirea angrenajului, forta centripeta agregata plus gravitatia Pamantului ar putea fi de 15 metri pe secunda la patrat. De ce ar construi cineva o centrifuga uriasa care sa contina paturi de spital si un laborator? Nu stiu. Ar fi macar posibil? Cat de mare ar trebui sa fie raza? Si cat de rapida rotatia? Cred ca stiu cum sa aflu. Am nevoie de un accelerometru precis. Pentru estimari aproximative este in regula sa arunci lucruri de pe masa si sa le cronometrezi , dar precizia este data de timpul in care ating eu cronometrul. Imi trebuie ceva mai bun. Si un singur lucru o sa-mi ofere asta: o bucatica de sfoara. Caut prin sertarele din laborator. Dupa cateva minute am deschis jumatate din sertare si am gasit aproape orice fel de materiale de laborator, mai putin sfoara. Sunt cat pe ce sa renunt cand, in fine, dau peste un mosor cu ata de nailon. - Da! Desfac cativa metri de ata si o retez cu dintii. Fac o bucla la un capat, iar celalalt capat il leg in jurul ruletei. In experimentul asta ruleta va juca rolul greutatii. Acum imi mai trebuie ceva de care s-o agat. Ma uit deasupra mea, la trapa. Ma catar pe scara ( mai usor decat mi-a fost pana acum) si trec bucla peste manerul principal. Apoi las greutatea ruletei sa intinda firul. Am un pendul. O chestie tare in legatura cu pendulele: durata necesara unuia pentru a se legana inainte si inapoi - perioada - nu se schimba, indiferent cat de ampla este miscarea. Daca are multa energie, o sa oscileze o distanta mai mare si mai rapid, dar perioada o sa fie aceeasi. De asta se folosesc ceasurile mecanice pentru a masura timpul. Perioada aceea sfarseste prin a fi definita de doua lucruri si numai de acelea : lungimea pendulului si gravitatia. Ridic pendulul intr-o parte. Il eliberez si pornesc cronometrul. Numar ciclurile in timp ce oscileaza inainte si inapoi. Nu-i nimic interesant. Aproape ca-mi vine sa adorm, dar ma tin de treaba. Cand ajung la reperul de zece minute, pendulul abia daca se mai misca, asa ca ma hotarasc ca este suficient. Total general: 346 de cicluri complete in exact zece minute. Mai departe, faza a doua.
