785 rezultate (0,23031 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

35 de kile de speranţă

Leopardul de zăpadă (ediție de buzunar)

Cantec de leagan (ediție de buzunar)

De veghe in lanul de secara (editie noua)

Arta de a influenta si de a manipula in viata de zi cu zi

Femeia la treizeci de ani (ediție de buzunar)

Femeia la treizeci de ani (ediție de buzunar)

RomanulFemeia la treizeci de anipovesteste, alegind fundalul tulbure al razboaielor napoleoniene, destinul unei frumoase doamne din inalta societate franceza de secol XIX. Uneori pasionala, alteori palind in fata esecului, viata lui Julie d’Aiglemont se schimba dupa iubirile care o framinta, fie ele venite din partea unui tata posesiv, a unui protejat al lui Napoleon, glorios, insa fara merite, ori a unui nobil englez care-i salveaza viata, dar pe care dragostea fata de frumoasa femeie il duce la moarte.Fragment din romanul "Femeia la treizeci de ani" de Honore De Balzac:„In acea clipa, sufletul tinerei Julie parca ar fi trecut in cel al ofiterului. Un gand inca si mai crud decat toate cele ce-l infricosasera pe batran ii crispa trasaturile chipului suferind atunci cand il vazu pe d'Aiglemont ca schimba, trecand prin fata lor, o privire tainica cu Julie, ai carei ochi se umezisera si al carei obraz capata o stralucire extraordinara. El o tari brusc pe fiica sa spre gradina Tuileries.- Dar, tata, spunea ea, mai sunt inca in piata Carrousel regimente ce trebuie sa continue manevrele.- Nu, copila mea, toate trupele defileaza.- Cred ca te inseli, tata; ar fi trebuit ca domnul d'Aiglemont sa le dea ordin sa inainteze...- Mi-e rau, draga mea, si nu mai pot sa stau.Julie n-avu cum sa se mai indoiasca de vorbele tatalui sau, dupa ce isi arunca ochii asupra acelei fete, careia ingrijorarile de parinte ii dadeau un aer abatut.- Ti-e rau tare? il intreba ea indiferenta si cu gandul aiurea.- Oare nu stii ca fiecare zi este pentru mine ca un dar? raspunse batranul.- Asadar, vrei iar sa ma mahnesti vorbindu-mi de moartea ta? Eram atat de vesela! Nu vrei mai bine sa-ti alungi gandurile astea amare si negre?- Ah! exclama tatal, scotand un suspin, copil rasfatat ce esti! Dar si inimile cele mai duioase sunt uneori foarte crude. Ca va inchinam viata noastra, ca nu ne gandim decat la voi, ca va pregatim tihna, ca ne jertfim bucuriile pentru toanele voastre, ca va adoram, ca va daruim pana si sangele nostru, astea nu-nseamna nimic, nu? Vai! da, voi primiti totul cu nepasare. Ca sa capatam pentru totdeauna zambetul si dragostea voastra dispretuitoare, ar trebui sa avem puterea lui Dumnezeu. Si pana la urma, vine un altul! un iubit, un sot - si ne rapeste inima voastra.Uluita, Julie isi privi tatal, care pasea incet, aruncandu-i priviri posomorate.- Si va mai si ascundeti de noi, urma el, ba poate chiar si de tine insati...- Tata, ce tot spui?- Ma gandesc, Julie, ca ai secrete fata de mine. Iubesti, continua repezit batranul, bagand de seama ca fiica lui incepuse sa se imbujoreze. Ah! Nadajduiam sa te vad alaturi de batranul tau tata pana la moartea lui, nadajduiam sa te tin fericita si stralucitoare langa mine! Sa te admir asa cum erai tu odinioara. Necunoscandu-ti soarta, as fi putut sa cred ca te asteapta un viitor linistit; acum, insa, mi-e cu neputinta sa duc cu mine o speranta de fericire pentru viata ta, de vreme ce-l iubesti mai mult pe colonel decat il iubesti pe varul tau. N-am cum sa ma mai indoiesc.- Si de ce n-ar trebui sa-l iubesc? exclama ea, cu o vie expresie de curiozitate.- Ah, scumpa Julie, n-ai sa ma intelegi! raspunse tatal, suspinand.- Spune-mi, totusi! izbucni ea, facand fara sa vrea un gest de razvratire.- Ei bine, copila mea, asculta-ma. Adeseori tinerele fete isi creeaza imagini marete, fermecatoare, chipuri cu totul ideale, si isi fauresc idei himerice despre oameni, despre sentimente, despre lume; apoi, naive, ele atribuie unui oarecare desavarsirile pe care le-au visat si se incred in el; si astfel iubesc in barbatul ce si-l aleg aceasta faptura imaginara; dar, mai tarziu, cand e prea tarziu ca sa se mai smulga din nenorocire, inselatoarea aparenta pe care au infrumusetat-o, primul lor idol, in sfarsit, se schimba intr-un schelet odios. Julie, mai degraba as vrea sa te vad indragostita de un mosneag, decat sa te vad indragostita de colonel. Ah! Daca ai putea sa te inchipui cu zece ani mai tarziu in viata, i-ai da dreptate experientei mele. Il cunosc pe Victor: hazul lui e un haz lipsit de spirit, un haz de cazarma, el n-are nici un talent si e cheltuitor. E unul dintre acei oameni pe care Cerul i-a creat ca sa infulece si sa mistuie patru mese pe zi, sa doarma, sa iubeasca pe cea dintai venita si sa se bata.

RON 28.50
1

La sud de granita, la vest de soare

La sud de granita, la vest de soare

Viata linistita a lui Hajime, proprietarul unui bar din Tokyo, este tulburata de amintirea unei povesti de dragoste din tinerete. Ceea ce il obsedeaza pe erou nu e neaparat imaginea iubitei din trecut, ci caracterul unic si irepetabil al relatiei dintre doi oameni si convingerea ca destinul uman e o problema de optiune. Reintilnirea cu una dintre iubite echivaleaza cu o incercare disperata de a recupera timpul pierdut, fie si cu riscul ruperii legaturilor cu prezentul.O poveste aproape ireala despre dragoste si despre moarte, ca mai toate povestile lui Murakami, invaluita in acordurile melodiei lui Nat King Cole „South of the Border”.Fragment din romanul "La sud de granita, la vest de soare" de Haruki Murakami:“— Hajime, nu crezi ca unele sentimente sunt dureroase tocmai pentru ca nu ne parasesc?Saxofonistul a venit la mine sa-mi multumeasca pentru tratatie, iar eu l-am felicita pentru concert.— In ultima vreme cantaretii de jazz a devenit foarte politicosi, i-am spus eu lui Shimamoto. Pe vremea cand eram student, nu se intampla asa ceva. Majoritatea se drogau si erau niste terchea-berchea. Cu toate acestea, din cand in cand mai dadeau concerte extraordinare. Mergeam deseori la clubul din Shinjuku si ascultam jazz si de fiecare data ma simteam tulburat.— Am impresia ca-ti plac asemenea tipi, nu?— Cred ca da. Probabil ca nu exista oameni pe care sa nu-i atraga lucrurile iesite din comun. Chiar daca noua din zece cazuri fac exceptie, tot ramane unul prin care se tinteste la o experienta sublima si tocmai faptul acesta pune lumea in miscare. Dupa parerea mea aceasta inseamna arta adevarata.Mi-am privit mainile care se odihneau in poala si apoi am ridicat ochii spre chipul ei. Astepta sa continuu.— Acum lucrurile nu mai stau asa. Am un bar si treaba mea este sa investesc si sa obtin profit. Nu sunt artist sau o persoana care sa creeze ceva. Nici macar nu promovez arta. Ca-mi place sau nu, trebuie sa recunosc acesta nu e un loc care sa tinda spre asa ceva. Pentru un manager, important este sa aiba o mana de oameni politicosi si distinsi pe care sa-i manipuleze cu usurinta. Asta e, n-am ce face. Mai bine asa decat o adunatura de Charlie Parkeri.Shimamoto a mai comandat un cocteil si a mai fumat o tigara. Am tacut amandoi o vreme. Ea parea dusa pe ganduri. Eu l-am ascultat pe basist interpretand solo-ul din „Embraceable You". Pianistul il mai acompania din cand in cand, iar tobosarul isi stergea sudoarea de pe frunte si mai lua cate o inghititura de bautura.

RON 33.50
1

Jucătorul de șah

Scenariul de film

Suntem de neoprit

Dependenti de mincare

Deschizatorii de drumuri

Picioare de lotus

Inima de arici

Jurnale de calatorie

Pe frontul de vest nimic nou (ediţie de buzunar)

Clopotul de sticlă

Clopotul de sticlă

Traducere din limba engleză şi note de Alexandra ColibanCînd, în 1953, Esther Greenwood cîştigă „un concurs al unei reviste de modă, scriind eseuri şi nuvele şi poezii şi reclame de modă”, e fericită: crede că în sfîrşit visul ei de a deveni scriitoare se va împlini. Dar, între cocktailuri şi grămezile de manuscrise, Esther simte că viaţa începe să-i scape din mîini. Pe măsură ce încearcă să răzbată prin şirul relaţiilor dificile şi al pretenţiilor unei societăţi ce refuză să ia în serios aspiraţiile femeii, ea se trezeşte prinsă în vîrtejul depresiei şi al tentaţiei sinuciderii. Clopotul de sticlă este un roman al rătăcirii şi regăsirii, al înstrăinării şi redescoperirii de sine, al agoniei şi al aparentei vindecări. Uimind prin ritm şi umor, prin dezinvoltură şi ironie, cartea rămîne, înainte de orice, o ego-grafie a unuia dintre cele mai zbuciumate suflete feminine ale secolului XX.„Clopotul de sticlă, unicul roman al marii poete Sylvia Plath, a devenit pentru tinerii din anii 1970 ceea ce însemna De veghe în lanul de secară pentru tinerii din anii 1950 – cartea arhetipală care oglindeşte propria experienţă, indiferent cît de distorsionată e imaginea reflectată în oglindă.” (Marjorie G. Perloff)„Un roman superb, amar şi necruţător ca ultimele poeme ale Sylviei Plath. Este genul de carte pe care ar fi scris-o peste zece ani Fanny, personajul lui Salinger, dacă şi-ar fi petrecut aceşti zece ani în iad.” (The New York Times Book Review)„Hazliu, chinuitor, crud, pătimaş şi naiv, romanul Clopotul de sticlă are o claritate uimitoare, ca o serie de instantanee făcute în plină lumină.” (Time

RON 42.90
1

Dincolo de limite

Arcul de Triumf

Arcul de Triumf

Publicat în 1945, romanul Arcul de Triumf spune povestea lui Ravic, un refugiat de origine germană care trăieşte la Paris în perioada dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. Deşi nu are acte pentru a profesa legal meseria de chirurg, Ravic operează pe ascuns, după ce pacienţii sunt anesteziaţi, în numele a doi medici francezi mediocri. Nedorind să se întoarcă în Germania nazistă, care i-a retras cetăţenia, şi neputând să lucreze legal, Ravic reuşeşte totuşi să-şi ducă existenţa de zi cu zi. Este unul dintre mulţii refugiaţi ai perioadei, trăind în nesiguranţă şi sub permanenta ameninţare a deportării. În aceste condiţii, e de înţeles de ce a renunţat la posibilitatea dragostei, apărându-se de loviturile vieţii printr-o formă de cinism teoretic pe care-l infirmă în permanenţă firea sa umanistă. Însă viaţa are un mod ciudat de-a ne împinge pe cărările iubirii, chiar şi în vremurile cele mai disperate. Scris în SUA, unde Remarque fugise din calea naziştilor, Arcul de Triumf a devenit repede bestseller internaţional, fiind întrecut doar de celălalt roman celebru al său, Pe frontul de vest nimic nou. A fost ecranizat pentru prima dată în 1948, cu Ingrid Bergman şi Charles Boyer în rolurile principale. O altă ecranizare celebră, din 1984, îi are în distribuţie pe Anthony Hopkins şi Lesley-Anne Down.„Trăia, era suficient atât. Într-o perioadă când totul evolua pe nisipuri mişcătoare, nu intenţiona să construiască ceva ce se putea nărui din nou în scurt timp. Prefera să se lase dus de val în loc să-şi irosească puterile, care erau singurul lucru ce nu putea fi înlocuit. (…) Nicio avalanşă nu putea fi oprită când pornea la vale. Mai bine aşteptai şi îi scoteai pe urmă la suprafaţă pe cei îngropaţi în zăpadă.” (Erich Maria Remarque)„Roman politic, Arcul de Triumf este şi unul dintre marile romane de dragoste ale epocii postbelice.” (Tilman Westphalen)„O cronică şi o rapsodie a dragostei cum puţine sunt în literatura modernă.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung

RON 55.90
1

Copii de aruncat

Dincolo de frontiere

Dincolo de frontiere

Andrei Makine a dezvaluit, spre stupefactia generala, intr-un interviu din 2011 pentru Le Figaro, ca sub semnatura scriitorului Gabriel Osmonde se ascunde tot el. Sub propriul nume, incoronat de laurii premiului Goncourt in 1995, a publicat 18 volume, sub cel de-al doilea, doar patru. Romanul Dincolo de frontiere ii aduce pe cei doi intre copertile aceleiasi carti, in care Osmonde devine personaj, mentor spiritual, mag si calator prin interstitiile lumii vizibile. Complexa arhitectura a volumului, sub arcadele careia se intersecteaza nu doar masti umane din toate azimuturile, ci si fictiuni diferite, ne poarta de la Paris la Bruxelles si apoi intr-o Abhazie edenica, unde sintem pregatiti sa intelegem rosturile celei de-a Treia Nasteri, Alternasterea, adica supravietuirea dincolo de identitatile noastre, biologica si sociala, si chiar „dincolo de disparitia noastra fizica”.Frontierele despre care vorbeste autorulTestamentului francezsint cele pe care le depasesti prin radicalizare, sau prin exil, dar si cele ale romanului. Cine vorbeste, de fapt, in aceasta carte? Andrei Makine isi pune o multime de masti. Daca Gabriel Osmonde este un nume de imprumut cu care a semnat mai multe romane in urma cu vreo zece ani, mai ales Alternastere, deducem ca inDincolo de frontiereexista trei voci: Lynden, Osmonde si Makine. Adica un cavaler al Apocalipsei, un scriitor bintuit de viziuni felliniene si un narator mai rezonabil. Pe cine trebuie sa asculti? Acest joc ne conduce la singura intrebare care merita pusa: se poate spune totul prin literatura? Cu-adevarat? In ce masura o epoca ii permite unui scriitor - Makine, Osmonde, Lynden - sa deschida robinetul temerilor si fantasmelor sale, sa elibereze torente de cuvinte, idei, imagini fara sa i se reproseze ca provoaca, perverteste, murdareste? - Le Figaro litteraireDe data aceasta, Andrei Makine nu ne mai ia cu el in calatorie in Siberia, ci impinge tot mai departe limitele noastre psihologice. InDincolo de frontiere, el pune sub semnul intrebarii atit conditia umana, cit si pe cea de scriitor: poate acesta din urma sa scrie totul? Un roman sclipitor si exploziv. - La Voix du Nor

RON 14.50
1

Pumn-de-Fier

Cupa de aur

Tipuri de ataşament

Arsa de vie

Arsa de vie

Arsa de viea fost tradusa in zeci de limbi si publicata in milioane de exemplare in intreaga lume.Nascuta intr-un sat din Cisiordania, Souad afla repede ca, in lumea traditionala in care traieste ea, sa fii fata este un blestem. Baietii merg la scoala, fetele nu. O fata trebuie doar sa munceasca si sa-si faca rugaciunile. Daca iese citusi de putin din cuvintul tatalui, va fi batuta fara mila. O fata e mai putin importanta decit un animal: daca o familie are deja destule fete, cele care sint in plus pot fi omorite la nastere... La saptesprezece ani, Souad se indragosteste de un barbat despre care nu stie mai nimic, dar care ar putea fi eroul ce o va elibera din robia tatalui ei. Visind la iubire si casatorie intr-o societate unde barbatii au toate drepturile, iar femeile doar indatoriri, ea se indreapta fara sa-si dea seama spre catastrofa. Pentru ca ramine insarcinata si isi dezonoreaza astfel familia, cumnatul ei primeste sarcina de a o pedepsi dindu-i foc. Salvata de colaboratoarea unei fundatii umanitare, Souad ajunge in Franta, unde incepe o noua viata si unde isi va face cunoscuta povestea cutremuratoare.„Cu ani in urma am intilnit fete care veneau de departe, ca si mine. Sint tinute ascunse. O tinara care nu mai avea picioare, agresata de doi vecini care au legat-o si au aruncat-o sub tren. O alta pe care tatal si fratele ei au vrut sa o ucida cu lovituri de cutit si pe care au aruncat-o intr-o pubela. O alta pe care mama si fratii ei au aruncat-o pe fereastra: este paralizata. Si celelalte despre care nu se vorbeste, care au fost gasite prea tirziu, moarte. Cele care au reusit sa fuga, dar au fost prinse in strainatate: sint moarte. Cele care au putut scapa la timp  si se ascund, cu sau fara copii, virgine sau mame.N-am intilnit o femeie arsa ca mine – nu au supravietuit. Iar eu ma ascund si acum, nu-mi pot spune numele, nu-mi pot arata chipul. Nu pot decit sa vorbesc – este singura arma pe care o am.”Traducere de Oana Catalina PopescuFragment din cartea "Arsa de vie" de Souad, Marie-Therese Cuny"Mama ia un voal si-l pune pe capul surorii mele, iar el vine ca un print, frumos imbracat. Se apropie de ea. Noura sta tot cu mainile puse cuminte pe genunchi, cu capul plecat sub voal, ca sa-si arate buna educatie. Se considera ca acest moment reprezinta esentialul vietii surorii mele.O privesc ca toti ceilalti si o invidiez. Totdeauna am invidiat-o ca e mai mare, ca o insoteste pe mama peste tot, in timp ce eu trudesc la grajd cu Kainat. O invidiez ca paraseste prima aceasta casa. Fiecare fata ar vrea sa fie in locul miresei in acea zi, intr-o frumoasa rochie alba si acoperita de aur. E atat de frumoasa! Noura nu este incaltata, asta e singura mea dezamagire. Sa fii desculta, pentru mine, este o adevarata mizerie. Cand mergeam la piata, vedeam pe strada femei cu pantofi in picioare. Poate pentru ca barbatii poarta intotdeauna pantofi, incaltamintea este pentru mine simbolul libertatii. Sa merg fara ca pietricelele si spinii sa-mi gaureasca pielea... Noura e in picioarele goale, iar Hussein are niste pantofi foarte frumosi, vacsuiti, care ma fascineaza.

RON 33.50
1