6 rezultate (0,13227 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Scurta istorie a Romaniei

Enescu. Caiete de repetitii

Potopul. Vol I+II

Potopul. Vol I+II

Premiul Nobel pentru Literatură 1905 Traducere din limba polona si note de Stan Velea „In Potopul se simte respiratia uriasa a secolelor trecute. Romanul este un impresionant tablou poetic, un epos in genul lui Ariosto. De aici asemanarea cu marile panze istorice ale lui Jan Matejko. Sienkiewicz nu descrie si nu reface generatiile apuse, ci le creeaza cu o intuitie geniala. Bogusław Radziwiłł, Kmicic, Wołodyjowski […] sunt personaje alcatuite genial, fictiuni literare perfect viabile in contextul epocii, care capteaza atentia si inalta sufletul asemenea creatiilor lui Victor Hugo. Astfel de tipuri sunt create numai de un mare poet; ele nu pot fi realizate de un romancier care respecta intocmai retetele artei si sfaturile istoriei. Potopul este marea epopee a trecutului nostru, care exprima continutul dintotdeauna al existentei noastre politice, este expresia spiritului national nu intr-o epoca anume, ci in intreaga lui devenire de-a lungul istoriei.” (Stefan Żeromski) „Romanele realizate de Sienkiewicz pe teme istorice reprezinta tot atatea ferestre deschise larg spre un trecut imemorabil, cu parfumuri indicibile totdeauna scumpe contemporanilor, care se indreapta spre el cu respect si nostalgie pioasa, verificandu-se retrospectiv si cautandu-si indreptatite similitudini cu ipostazele prestigioase ale inaintasilor, care sa le ateste continuitatea de-a lungul veacurilor. Eroii tripticului Prin foc si sabie, Potopul si Pan Wołodyjowski […], chiar si aceia plasmuiti de o fictiune inclinata spre colosalul gesticular de factura romantica, au radacini temeinic infipte in vremurile de slava ale Poloniei medievale. Este ceea ce explica, in parte, pretuirea uriasa de care se bucura operele scriitorului polonez in tara si peste hotarele ei.” (Stan Velea)

RON 49.95
1

La Caracas va fi mereu noapte

La Caracas va fi mereu noapte

„Senzatia literara a anului 2019” (El Confidencial) Traducere din limba spaniola si note de Alina Cantacuzino In Caracas, Venezuela, Adelaida Falcón isi inmormanteaza mama – singura familie pe care a avut-o vreodata – si se teme ca, la lasarea noptii, hotii vor jefui mormantul. Nici macar mortii nu-si pot afla linistea aici. Adelaida a copilarit intr-o Venezuela prospera, care primea imigranti in cautarea unei vieti mai bune, locuind impreuna cu mama ei intr-un apartament modest. Dar acum? In fiecare zi se asaza la coada la paine, care se termina invariabil inainte sa ajunga la casa. In fiecare noapte isi astupa ferestrele cu banda adeziva ca sa nu intre gazele lacrimogene imprastiate de fortele de ordine asupra protestatarilor. Cand niste femei care se dau drept revolutionare ii ocupa apartamentul, Adelaida se vede nevoita sa ia o serie de decizii ingrozitoare pentru a putea supravietui intr-o tara ce aluneca in anarhie, unde cetatenii par tot mai invrajbiti unii impotriva altora. Dar cat de departe este dispusa sa mearga? Romanul Karinei Sainz Borgo este o oda adusa poporului venezuelean si un memento terifiant al felului in care lumea asa cum o stim se poate dezintegra intr-o clipa sub ochii nostri. „O poveste tulburatoare, scrisa cu mare forta, pe cat de disperata, pe atat de actuala.” (Kirkus Reviews) „Proza admirabila a Karinei Sainz Borgo dezminte realitatea brutala a prabusirii societatii civile pe care o dezvaluie in aceasta puternica perspectiva literara asupra Venezuelei sfasiate de conflicte.” (Booklist) „O poveste universala… Cu o voce care pastreaza un echilibru perfect intre raceala si melancolie, ca a unei jurnaliste care cauta si descopera realitatea in fictiune, Karina Sainz Borgo spune o poveste care nu mai este a ei, ci a devenit deja a noastra.” (la Repubblica) „Vocea unei constiinte… Un roman scris intr-un stil sobru, concis, direct, de o extraordinara forta expresiva. Pur si simplu magistral.” (Fernando Aramburu, El Mundo)

RON 24.47
1

Parcul pentru caini

Parcul pentru caini

Autoarea bestsellerului Purificare „Tulburator pana la ultima pagina.” (Les Inrockuptibles) Traducere din limba finlandeza si note de Sigrid Crasnean Olenka, o tanara originara din Ucraina postsovietica, vine aproape zilnic intr-un parc din Helsinki pentru a urmari obsesiv o familie parca iesita dintr-o reclama: un cuplu frumos si prosper, cu doi copii si un caine. Gestul ei nu e nejustificat, insa e periculos, caci intre tanara ucraineanca si fericita familie finlandeza exista o legatura tainica, pe care doar cea dintai o stie. Acea legatura ascunde multa suferinta, o poveste de iubire chinuita si o intreaga increngatura de evenimente din trecut, ce implica tradari, crime si sperante de salvare. Prin vocea Olenkai, care isi rememoreaza viata intr-un moment de criza, Sofi Oksanen ne dezvaluie o lume cruda si violenta din anii de dupa destramarea Uniunii Sovietice, o lume unde saracia, privatizarile dubioase, clanurile interlope, drogurile, omorurile si abuzurile sunt realitati curente. Este o lume unde nu exista victime inocente si unde Olenka, un fotomodel ratat care ajunge sa lucreze pentru o firma specializata in tratarea infertilitatii, incearca sa-si croiasca drumul spre prosperitate cu aceeasi duritate ca toti cei din jurul ei. „ Sofi Oksanen a gasit in lumea clinicilor de fertilizare imaginea perfecta a inegalitatii despre care ne vorbeste Parcul pentru caini... Este o critica extraordinara a societatii actuale, prin care e pusa la zid aceasta afacere cu fiinte umane, unde profitul e mai important decat viata si unde inegalitatile sociale au conturat un spatiu cu reguli, tactici si posibilitati diferite pentru cei implicati. In plus, scriitoarea reuseste sa controleze perfect realismul transformarilor psihologice care le inaspresc pe cele doua protagoniste.” (Jyllands-Posten) „Parcul pentru caini este un roman care ti se strecoara pe sub piele, care te inteapa cu ace ascutite... Cu un stil de o duritate otelita, strunjit elegant, limpede si clar precum cristalul, Sofi Oksanen scrie despre felul in care lumea de azi inchide ochii in fata realitatii si permite exploatarea nemiloasa a trupurilor femeilor.” (Dala-Demokraten) „Thriller si, in egala masura, roman istoric, Parcul pentru caini este, in esenta, un basm al Fratilor Grimm devenit realitate.” (Lire)

RON 44.00
1

Nicolae al II-lea. Ultimul tar

Nicolae al II-lea. Ultimul tar

Despre Nicolae al II-lea, capabilul său prim-ministru Serghei Witte scria că „nu se născuse pentru rolul istoric excepțional pe care i-l impusese destinul”. Cu siguranță, în Rusia începutului de secol XX, însîngerată de războaie, atentate, greve și mișcări revoluționare, ar fi fost nevoie de un alt fel de suveran. Nicolae, deși bun tată de familie, soț devotat și om atașat tradiției, s-a dovedit de timpuriu a avea o fire mai degrabă șovăielnică și docilă, care îl făcea vulnerabil la influențele contradictorii ale anturajului său. Bazîndu-se pe memoriile scrise ale contemporanilor lui Nicolae și mai ales pe jurnalul acestuia, Henri Troyat evocă istoria tragică a celui ce avea să fie ultimul țar al Rusiei: tinerețea lui și aventura cu frumoasa Matilda Kșesinskaia, căsătoria cu Alix de Hessa și încoronarea marcată de catastrofa de la Hodînka, ultimele sclipiri ale curții imperiale, ezitările țarului în fața pericolelor interne și externe tot mai mari, căderea țarinei sub influența tenebrosului Rasputin, detenția familiei imperiale și monstruosul asasinat de la Ekaterinburg, unde Romanovii își găsesc sfîrșitul sub gloanțele călăilor lor. „Caracterul maiestății sale a fost sursa tuturor nenorocirilor noastre. Un suveran în care nu poți avea încredere, care aprobă astăzi ce va socoti rău mîine este incapabil să conducă în siguranță corabia statului. Defectul lui capital este această lamentabilă absență a voinței. Cu toate că e bun și deloc lipsit de inteligență, această lipsă îl descalifică total pe el, autocratul, suveranul absolut al poporului rus.” (Serghei Witte, Memorii 1849-1915) „Țarul înțelegea perfect sensul unui raport, subînțelesurile, nuanțele. Dar nu se opunea niciodată afirmațiilor interlocutorului și nu lua o poziție destul de fermă ca să învingă rezistența ministrului. Ministrul, care nu se lovea de o obiecție energică, credea că împăratul nu insista asupra punctului său de vedere și pleca încîntat că reușise să-l convingă. Aceasta era greșeala lui: vedea slăbiciune acolo unde era doar reținere. Destituirea ministrului era hotărîtă deja.” (A.A. Mosolov, La curtea împăratului)

RON 49.95
1