Adolescenta. Tineretea
Ti s-a intamplat, cititorule, ca, intr-un anumit moment al vietii, sa iti dai deodata seama ca ti s-a schimbat cu totul felul de a privi lucrurile, ca si cum toate cele pe care le vazusesi pana atunci s-au intors deodata spre tine cu o alta parte, pe care nu le-o stiai inca?O astfel de prefacere morala a avut loc in mine pentru prima data in timpul calatoriei noastre, pe care o si socot inceputul adolescentei mele. Pentru prima data mi-a venit in minte, clar, ideea ca nu numai noi, adica familia noastra, traim pe lume, ca nu toate interesele se invartesc in jurul nostru si ca exista si un alt fel de viata, al unor oameni care nu au nimic comun cu noi, pe care noi nu numai ca nu ii interesam, dar care nici macar nu au idee ca noi existam.Fara indoiala ca stiusem si inainte toate astea; dar nu stiusem in felul cum le aflasem acum, nu fusesem constient de ele, nu le simtisem.Fragment din cartea "Adolescenta. Tineretea" de Lev Tolstoi"In primavara aceea, tata nu era decat rareori pe acasa. Dar cand se intampla sa fie, era peste masura de vesel, zdranganea la pian piesutele lui preferate, avea privirea numai miere si nascocea tot felul de glumite in care figuram noi toti si Mimi, cum ar fi ca printul mostenitor gruzin o vazuse pe Mimi la patinaj si se indragostise de ea atat de tare, ca ceruse sinodului sa fie lasat sa divorteze, ca eu fusesem numit ajutor pe langa trimisul Vienei, noutati pe care ni le spunea cu un aer serios; o speria pe Katenka cu paianjeni, de care ei ii era frica; era amabilitatea intruchipata cu prietenii nostri Dubkov si Nehliudov si nu mai contenea sa ne spuna, noua si musafirilor nostri, ce planuri avea el pentru la anul. In ciuda faptului ca planurile astea se schimbau aproape in fiecare zi si se bateau cap in cap, ele erau atat de ispititoare, incat noi stateam numai ochi si urechi, iar Liubocika se uita fara sa clipeasca chiar in gura tatii, nu cumva sa piarda vreun cuvant. Planul era ba sa ne lase pe noi la Moscova, la universitate, iar el cu Liubocika sa se duca pentru doi ani in Italia, ba sa cumpere o mosie pe coasta sudica a Crimeii si sa mergem acolo in fiecare vara, ba sa se mute la Petersburg cu toata familia si tot asa. Dar, pe langa veselia aceea neobasnuita, cu tata se mai petrecuse in ultimul timp o schimbare, ceva care m-a mirat foarte mult. Isi facuse niste haine la moda: un frac oliv, un pantalon modern cu bentita sub talpa si o bechesa lunga care ii venea foarte bine, si deseori raspandea un minunat miros de parfum atunci cand se ducea in vizita, mai ales la o anumita doamna despre care Mimi nu vorbea decat oftand si cu o fata pe care parca citeai: „Sarmanii orfani! Nefericita pasiune! Bine ca nu mai e ea" etc.
