4.879 rezultate (0,21660 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Misterele de la Casa de Iarna

Dincolo de bine si de rau

Dincolo de bine si de rau

Extrem de tare si incredibil de aproape

Extrem de tare si incredibil de aproape

Extrem de tare si incredibil de aproape

Dragă cititorule, Mă numesc Oskar şi sunt inventator, astrofizician şi fan Beatles. Am nouă ani. Tati a murit la 11 septembrie 2001. Chiriaşul bunicii e mut şi are palmele tatuate cu DA şi NU. În camera lui tati am găsit o cheie pe care am de gând s-o încerc în toate încuietorile din New York. Stiai că acum sunt mai mulţi oameni vii pe Pământ decât au fost vreodată? Adică, dacă ar vrea cu toţii să-l joace pe Hamlet în acelaşi timp, n-ar putea, pentru că n-ar fi destule cranii! Asta e povestea mea, pe care n-am de gând să ţi-o spun de un googolplex de ori. Ce noroc pe tine că m-ai întâlnit! Oskar Schell este inventator, francofil, explorator, pacifist, astrofizician amator, bijutier, admirator al lui Stephen Hawking şi fan Beatles. Are nouă ani. Şi o misiune secretă: să străbată New Yorkul în căutarea încuietorii la care se potriveşte o cheie misterioasă, găsită printre lucrurile tatălui său, victimă a atentatului de la 11 septembrie. Din specia inocenţilor inspiraţi care s-au mai făcut „auziţi“ în literatură de la William Faulkner la Kurt Vonnegut, Oskar filtrează lumea prin lentilele lui de copil supradotat, poate autist, poate doar dureros de precoce. Are o voce uneori exasperantă, alteori nemaipomenit de duioasă, de cele mai multe ori hipnotică – şi un umor involuntar de zile mari. Ceilalţi doi povestitori, la fel de enigmatici, sunt protagoniştii unei iubiri mutilate, puse sub semnul unei alte tragedii a lumii moderne, şi astfel ia naştere ruta narativă World Trade Center – Dresda – Hiroshima, ca o punere în abis a durerii mai multor generaţii. Cu toate că Jonathan Safran Foer taie în carnea istoriei recente, nici un rând din roman nu reverberează apocaliptic, dulceag sau tendenţios. La catharsisul emoţional pe care îl provoacă această carte contribuie şi componenta ei vizuală, un alt fel de text, crescut din carnea celui present în litere, un alt fel de poveste. BESTSELLER NEW YORK TIMES BESTSELLER AMAZON.COM Prix des libraires du Québec (Roman hors Québec, 2007) Finalist la International IMPAC Dublin Literary Award, 2007 Selectat pe listele: American Library Association (ALA) Notable Books for Adults, 2006; New York Public Library's 25 Books to Remember , 2005; Village Voice 25 Favorite Books, 2005 BEST BOOK OF THE YEAR 2005: Los Angeles Times, Washington Post Book World, Chicago Tribune, St. Louis Post-Dispatch, Rocky Mountain News Roman tradus în peste 30 de limbi.

RON 39.20
1

De ce el? De ce ea? | Helen Fisher

De profundis

De profundis

Aceasta carte e unica prin tonul ei seducator, plin de durere si de pasiune. Are o expresivitate incarcata de intelesuri si o anume stringenta, ceea ce o face una dintre cele mai frumoase si complexe scrisori de dragoste trimise vreodata. - Colm Toibin, The Guardian Oscar Fingal O'Flahertie Wills Wilde (16 octombrie 1854-30 noiembrie 1900) a fost un prozator, poet si dramaturg de origine irlandeza. In timpul studiilor la Magdalen College, Oxford, a inceput deja sa scrie si s-a aratat interesat de principiile estetismului, sub influenta mentorilor sai John Ruskin si Walter Pater. In anii 1880 a oscilat intre diferite formule artistice, pentru a deveni cunoscut, un deceniu mai tarziu, gratie pieselor sale de teatru. In anul 1884 s-a casatorit cu Constance Lloyd, cu care a avut doi fii. Cu personalitatea sa efervescenta, tinutele spectaculoase si conversatia sclipitoare, a devenit un obisnuit al cercurilor literare la moda in Londra, sustinandu-si financiar familia prin diferitele conferinte despre estetism si suprematia artei, dar si prin activitatea de jurnalist. Aparut mai intai in Lippincott's Monthly Magazine, in iulie 1890, apoi, revizuit, in 1891, in volum, Portretul lui Dorian Gray este un roman in care isi aduna si rafineaza ideile filozofice si care a starnit un adevarat scandal, fiind folosit, in procesul intentat mai tarziu, ca dovada a homosexualitatii sale. Ulterior, romanul a devenit un manifest al estetismului si una dintre cele mai importante carti ale secolului al XIX-lea. Tot in 1891 a aparut volumul Crima lordului Arthur Savile si alte povestiri (Lord Arthur Savile's Crime and Other Stories), caruia i s-au succedat, in anii urmatori, operele sale dramatice: Evantaiul doamnei Windermere (Lady Windermere's Fan, 1892), O femeie fara importanta (A Woman of No Importance, 1893), Sotul ideal (An Ideal Husband, 1895), Ce inseamna sa fii onest (The Importance of Being Earnest, 1895). In 1895 a fost arestat si condamnat pentru crima de sodomie la doi ani de inchisoare, in acest rastimp scriind si monologul dramatic De Profundis (1897; Humanitas, 2014). A murit in anul 1900, la Paris. Traducere din engleza de Luana Schidu.

RON 19.20
1

Tezaurul Romaniei de la Moscova. Inventarul unei istorii de o suta de ani

Misterele de la Casa de Iarna | Ben Guterson

De ce?

De ce?

„V-ati intrebat vreodata de ce ne punem intrebarea «de ce»? Mario Livio a facut-o, si ne invita la o fascinanta incercare de a intelege originea si mecanismele curiozitatii noastre.“ — ADAM RIESS, Premiul Nobel pentru Fizica, 2011 De ce atentia noastra e atrasa mai mult atunci cand auzim pe cineva vorbind la telefon, fara sa stim ce spune interlocutorul lui, decat atunci cand auzim in intregime conversatia a doi oameni? Sunt oare copiii mai curiosi decat adultii? Ce declanseaza curiozitatea morbida care aduna lumea la locul unei crime sau al unui accident rutier? Ce rol a jucat curiozitatea in procesul evolutiei? Cum alege mintea noastra obiectul curiozitatii ei? Mario Livio cauta raspunsul la aceste intrebari cercetand vietile a doua mari spirite iscoditoare, Leonardo da Vinci si Richard Feynman, analizand rezultate recente din psihologie si neurostiinte si stand de vorba cu personalitati exceptional de curioase, de la un astronaut care a studiat matematica, medicina si literatura, la un chitarist rock cu doctorat in astrofizica. Curiozitatea fara margini a lui Mario Livio face din De ce? o carte pasionanta pentru oricine e curios sa afle ce este curiozitatea. „Abandonand dogmatismul pretinsei cunoasteri din Evul Mediu si inlocuindu-l cu curiozitatea, am ajuns la un nou mod de viata. Se spune despre curiozitate ca e contagioasa. Daca asa stau lucrurile, atunci sfatul meu este: S-o transformam intr-o epidemie. «Ignoranta care orbeste ne conduce pe cai gresite. O, sarmani muritori, deschideti ochii!» spunea Leonardo cu cinci secole in urma.“ — MARIO LIVIO Alte  carti  aparute la Editura Humanitas: O istorie genetica (incompleta) a romanilor Eseuri. Cartea a doua Ganditorii rusi

RON 29.60
1

Dincolo de bine si de rau | Friedrich Nietzsche

Creionul de tamplarie

Negationismul de stanga

Visatorul de visuri

Viata de vanzare

Jurnal de calatorie.Scrisori

Jurnal de calatorie.Scrisori

Traducere, prefata si note de Anca-Maria Christodorescu Dupa cele trei carti ale Eseurilor in talmacirea lui Vlad Russo, volumul de fata incheie publicarea la Humanitas a operelor lui Michel de Montaigne in traducere romaneasca. El este alcatuit din Jurnalul de calatorie in Italia prin Elvetia si Germania (1580–1581), scriere de mare interes pentru cunoasterea lumii europene de la sfarsitul Renasterii, si din cele 38 de scrisori ramase de la Montaigne – printre care cea catre tatal sau despre moartea lui Etienne de La Boétie si cea adresata regelui Henric IV, adevarat testament politic al autorului. Este o intregire fericita a portretului pe care Michel de Montaigne si-l face in fiecare pagina a Eseurilor. „Lectura Jurnalului de calatorie este o bucurie perpetua, fiindca Montaigne sta cu ochii larg deschisi atintiti asupra lumii. Lasand deoparte o posibila ambitie diplomatica si speranta intr-o vindecare a litiazei lui renale, o explicatie a calatoriei pare sa tina de curiozitatea lui Montaigne pentru situatia religiilor si a coabitarii lor in tarile de limba germana. Astfel, cu mai multi sorti de izbanda decat ipotetica misiune diplomatica si iluzoria si frustranta cura termala, unul dintre scopurile lui Montaigne, afirmate chiar de el, era umblatul, hoinareala, plimbarea animata de curiozitatea pentru alte moravuri, practici religioase, obiceiuri alimentare si deprinderi de a manca. Rezulta de aici o culegere vie de observatii uimitoare despre natura, arhitectura, locuinte, oameni, obiceiuri, credinte, mancaruri. Facute cu deplina libertate. Calatorul se dovedeste atent la tot ce intra in alcatuirea „conditiei umane“, iar calatoria sa dezvaluie felul in care ne putem bucura de lume.“ — ANTOINE COMPAGNON, membru al Academiei Franceze „Ca sa scape de tot ce-l apasa, Montaigne calatoreste si, de-a lungul drumului, devine pilda de libertate. Nu-l intereseaza curiozitatile turistice, atentia ii e trezita de tot ce este diferit. Dimpotriva, cand locul e foarte cunoscut prefera sa-l ocoleasca, fiindca prea multi l-au vazut deja si l-au descris inaintea lui. Vrea sa poata judeca fara prejudecati. Ca in atatea alte lucruri, Montaigne ne invata sa si calatorim. Bucuria lui suprema este sa vada oameni, pretutindeni, mereu alti oameni si alte obiceiuri. E vesnic in cautarea lor, in toate clasele sociale. Se straduieste sa afle ce pasiune are fiecare – astazi i-am spune «hobby». In ochii sai tot ce e natural e o curiozitate.“ — STEFAN ZWEIG Ilustratia de pe coperta: Europa Regina, Sebastian Münster, Cosmographia universalis (editia 1570)

RON 60.00
1

Parfum de femeie

Sala de bal

Creionul de tamplarie

Creionul de tamplarie

Creionul de tamplarie , o noua carte de Mircea Cartarescu a aparut la editura Humanitas. Scriitorul Mircea Cartarescu afirma ca in cartea Creionul de tâmplărie descrie întâmplări cu, printre alţii, Nichita Stănescu, Marin Preda, Ştefan Augustin Doinaş, Şerban Foarţă, Ioan Alexandru, Paul Georgescu, Gellu Naum, Virgil Mazilescu, Mircea Nedelciu, Mariana Marin, George Crăciun, Traian T. Coşovei... Dar nu lipsesc nici intamplari cu autori străini: Amos Oz, Romain Gary, Olga Tokarczuk, Ernesto Sabato. Sunt si ganduri despre literatura, despre puterea poeziei, despre ce-nseamna sa fii scriitor . Mircea Cartarescu ne invita la descoperirea vietii si lumii scriitorilor si a felului in care acestia gandesc literatura. Descriera cartii Creionul de tamplarie „ Preotul mi-a taiat motul, iar nasul mi-a varat sub ochi tavita traditionala, pe care se-nsirau cateva obiecte disparate: un paharut cu vin, un cleste, niste bani, o papusica cu par de ata, spice de grau… Trebuia sa apuc de pe tava, succesiv, trei obiecte, care sa-mi prevesteasca viitorul in viata: daca luam paharul aveam sa fiu betiv, daca alegeam papusa – afemeiat, daca apucam clestele – un muncitor harnic etc. Ma-ntreb ce zeu a-mpins in acel moment, usor, cu varful degetului, creionul de la urechea nasului, facandu-l sa cada-ntre lucrusoarele de pe tava? Fapt este ca m-am repezit imediat la creionul ce nici nu trebuia sa fie acolo, l-am insfacat cu toata puterea si nu i-am mai dat drumul, nici n-am mai vrut sa iau altceva de pe tava. Intr-un fel, tot ce-am scris de-a lungul vietii mele am scris, de fapt, cu acel creion de tamplarie pe care soarta mi l-a pus de la-nceput intre degete. Batatura pe care-o am de la nenumarate pixuri si stilouri si creioane pe degetul mijlociu e singurul semn de munca grea pe care-l am pe trup, si sunt mandru de ea ca de o medalie de onoare. “  

RON 28.00
1

Pofta de ciocolata

Pofta de ciocolata

Pusca de vanatoare

Despărţirea de Bucureşti

Despărţirea de Bucureşti

Cu Despărţirea de Bucureşti, cunoscutul istoric de artă Victor Ieronim Stoichiţă îşi face debutul strălucit în proza literară, evocând, într-o „povestire“ scrisă la persoana întâi, viaţa din România deceniilor şase şi şapte ale secolului trecut, lumea în care generaţia naratorului anonim şi-a petrecut copilăria şi tinereţea. Este o lume alcătuită din amintirile celor mari şi din descoperirile celor mici, o lume bântuită de spaime şi vorbind în şoaptă, care şi-a pierdut rosturile dinainte şi încearcă să supravieţuiască pustiului „vremurilor noi“ de după război. O galerie de personaje memorabile, puse în situaţii care mai de care mai grăitoare, trimite totuşi cu gândul la subtilul cititor de tablouri care este autorul. Mai presus de toate însă, ritmate de evenimentele epocii, crâmpeie din viaţa cotidiană a unei familii prinse sub tăvălugul istoriei sau din frământările tinerilor ce-şi caută un drum în viaţă în acele vremi se perindă prin faţa cititorului de azi, amintindu-i felul în care un timp necruţător a ştiut să frângă atâtea şi atâtea destine. Cartea a primit în 2015 Premiul pentru răspândirea limbii şi literelor franceze decernat de Academia Franceză. Iată-i. Sunt toţi aici. Sărbătoream ceva, dar nu mai ştiu ce anume. Stalin murise de trei ani. Bunicul, profesor universitar, fusese eliberat din închisoare, ca şi unchiul meu, inginer şi prinţ. Poate că nu sărbătoream de fapt nimic, numai dorinţa de a trăi şi o anumită întoarcere la realitate, care putea să însemne: „N-o să mai fie niciodată ca «înainte», dar…“ În august 1964, oraşul s-a umplut de fantome. Erau, în majoritatea lor, bărbaţi de o anumită vârstă, uneori şi femei, cu toţii foarte palizi, contrastând, în acel sfârşit de vară, cu oamenii care se întorceau din vacanţă. Erau tăcuţi, aveau privirea rătăcită. Îi recunoşteai după hainele din alte timpuri, precum şi – aşa mi se părea – după un oarecare miros de mucegai. Erau cei care scăpaseră din puşcării, ultimii deţinuţi politici, eliberaţi prin decret ministerial, despre care se vorbea în şoaptă de o vreme. Mulţi aveau în spate cinci, zece, chiar cincisprezece ani de închisoare. Unii nu mai ştiau încotro s-o apuce, neavând habar dacă membrii familiei lor mai trăiau sau dacă reuşiseră între timp să plece din ţară. Mihaela Ursa, „Despărţirea de Bucureşti" (PressOne.ro, martie 2016

RON 35.10
1