7 rezultate (0,13121 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Tonomatul | Andrei Pantu

Cum să lecuieşti un fanatic

Cum să lecuieşti un fanatic

Cum să lecuieşti un fanatic reuneşte o serie de excelente eseuri şi un interviu al lui Amos Oz pe teme care, prin stringenţa problemelor subsumate lor, ar trebui să figureze pe o „ordine de zi" a gândirii fieşcăruia dintre noi: fanatismul religios, conflictele culturale, relaţia cu celalalt, acceptarea diferenţei, nevoia de compromis inteligent. Lucid, ironic, perfect argumentat si informat, proaspăt şi profund, discursul lui Amos Oz deschide o nouă perspectivă, cea mai bună dintre cele posibile.„Cred că, atunci când asistaţi la o catastrofă – o explozie, să zicem –, există doar trei opţiuni principale. Prima: să o luaţi la goană cât vă ţin picioarele, iar cei care nu pot fugi n-au decât să ardă. A doua: să-i trimiteţi o scrisoare foarte indignată editorului ziarului dumneavoastră, cerând ca vinovaţii să fie daţi afară din serviciu. Sau să organizaţi o manifestaţie. A treia: să aduceţi o găleată cu apă şi să o aruncaţi peste foc, şi dacă nu aveţi găleată să aduceţi un pahar, şi dacă nu aveţi pahar să aduceţi o linguriţă – tot omul are o linguriţă. Da, ştiu că o linguriţă e mică, iar focul e imens, dar suntem milioane de oameni, şi fiecare are o linguriţă. Ei bine, aş vrea să fondez Ordinul Linguriţei. Mi-ar plăcea ca aceia care îmi împărtăşesc atitudinea – nu fuga, nu scrisoarea, ci linguriţa – să poarte întotdeauna la rever o linguriţă, ca să ştim că suntem în aceeaşi mişcare, în aceeaşi frăţie, în acelaşi ordin, Ordinul Linguriţei. Aceasta este filozofia mea, într-un cuvânt – sau într-o linguriţă, cu voia dumneavoastră.“ (Amos OZ

RON 23.75
1

Amintiri din epoca lui Bibi | Andrei Cornea

Amintiri din epoca lui Bibi | Andrei Cornea

„Pana la urma, acesta este destinul cuvantului: sa treaca in fapta. Cat de mare este responsabilitatea autorului cuvantului pentru faptele viitorimii? Nu stiu sa spun exact. Si, pentru ca nu stiu, practic aceasta mica lasitate - fictiunea, lasand lucrurile sa se dezvolte aproape de la sine. Mai departe, n-am o solutie." - Andrei CorneaTinea minte perfect (sau asa credea) ce fusese inainte, dar, cand era vorba despre ce se intamplase dupa, anii i se invalmaseau in cap si totul plutea intr-un fel de negura, care anihila limitele lunilor si anilor. A fost mult, a fost putin – parca totul nu fusese decat un pe urma prelungit luni si ani de zile. Un provizorat, o tranzitie (spre ce?), o trecere spre alta viata (care?); asa ca, desi unele detalii ii erau clare, intregul, sensul general al miscarii ramaneau obscure. Pesemne ca totul se schimba prea repede; lucrurile vechi piereau pe neasteptate, oameniise imbracau mereu altfel, aratau altfel (mai ales femeile), casele vechi erau daramate sau revopsite, strazile capatau mereu alte nume, se puneau alte afise si alte semne de circulatie; pana si bordurile trotuarelor le schimbau frenetic. Apareau mereu trenuri noi, masini noi, telefoane noi, ziare noi, tampenii noi si mai ales oameni noi care pateau tantosi, enervanti, nestingheriti de trecut. Iar de felul adevarat de viata de dinainte isi aminteau tot mai putini. Lumea citea cu nesat ziarele, se uita la noile tele-ecrane si comenta tot felul de noutati, scandaluri, crime, filme, dive, sport, jafuri, somaj, batai, revolte, greve, dar despre ce facuse sau ce fusese fiecare inainte nimeni nu voia sa vorbeasca ori pretindea cu seninatate ca nu tinea minte, sau chiar ca lucrurile fusesera cu totul altfel decat stia el bine ca fusesera. Fiindca el chiar stia.

RON 16.00
1

Copiii lui Irod | Vlad Alexandrescu

Copiii lui Irod | Vlad Alexandrescu

„Radiografia sistemului de protectie speciala mi-a aratat ca acesta esueaza in misiunea lui esentiala, aceea de a avea grija de copiii crescuti de catre stat, de a le dezvolta capacitatile si de a face din ei niste cetateni integrati. Odata ce au implinit varsta legala, odata ce nu mai pot alimenta, prin insasi persoana lor, functionarea sistemului, tinerii sunt lasati la o parte ca o povara de care acesta trebuie sa scape. Am avut teribila senzatie ca imensa masinarie impersonala a sistemului de protectie e un urias Moloh in cautare de noi si noi victime, un monstru al carui singur scop este supravietuirea, prin orice mijloace si cu orice pret. Sunt oare de-ajuns sensibilitatea si umanitatea ca sa oprim monstrul? Cat pot face mijloacele pur administrative pentru salvarea celor mai fragili si mai lipsiti de aparare dintre noi?In pofida controalelor efectuate, a semnalelor de alarma trase de televiziuni si a articolelor de investigatie, lupta cu aceasta institutie-gigant ar putea parea pierduta din start. Abuzurile sunt comise cu acordul tacit ori chiar cu concursul serviciilor care ar trebui sa ii protejeze pe copii si sa le asigure starea de bine. Vocea copiilor, strigatele lor de ajutor par sa se piarda prin hatisul birocratic care ingroapa realitatea sub tone de hartii cu stampila.Poate ca e nevoie sa ne gandim si la solutii de tipul: unde statul nu face mai nimic, comunitatea trebuie incurajata sa compenseze! Protectia copilului devine atunci o obligatie morala a intregii societati. S-ar declansa un proces general de reflectie si mobilizare pentru a lumina cu adevarat viata acestor copii. Pentru ca ei nu sunt copiii nimanui, ci sunt ai nostri, ca societate. Iar stadiul in care societatea noastra se afla este perfect reprezentat de felul in care ii tratam. Schimband ceva in vietile lor, ne schimbam pe noi, in bine.“ – Vlad Alexandrescu

RON 16.00
1

Arta de a negocia

Arta de a negocia

Cartea Arta de a Negocia , de Herb Cohen , este manualul perfect, ghidul practic pe care te poti baza pentru a deprinde pana la detaliu arta de a negocia.   „Ne dorim o multime de lucruri: faima, libertate, bani, dreptate, statut social, iubire, siguranta si recunoastere din partea celorlalti. Unii oameni stiu mai bine cum sa obtina ceea ce-si doresc. Si dumneavoastra veti deveni unul dintre acestia. De obicei, se presupune ca se bucura de rasplata doar cei talentati, constiinciosi si educati. Celor care credeau ca virtutea si munca asidua vor invinge, la final viata le-a dovedit deja contrariul. «Castigatorii» par sa fie oameni care nu numai ca sunt competenti, dar au si abilitatea de a-si «negocia» calea spre atingerea scopului. Ce este negocierea? Este folosirea informatiei si a puterii astfel incat sa modifice comportamentul in cadrul unei «urzeli de tensiune». La o analiza mai atenta a acestei definitii largi, ne dam seama ca de fapt negociem tot timpul, atat in viata personala, cat si in cea profesionala.“ – HERB COHEN Herb Cohen, unul dintre cei mai celebri negociatori americani ai ultimelor patru decenii, s-a implicat serios in cateva dintre cele mai dramatice evenimente din lume – de la preluari ilegitime ale puterii in diverse state la negocieri cu teroristi care iau ostatici. In timp ce era consilier al presedintilor S. U. A. Carter si Reagan in privinta combaterii terorismului, a participat la negocierile legate de Criza Ostaticilor din Iran sau de Criza din Golf. Analizele si punctele sale de vedere asupra unor asemenea evenimente petrecute la cel mai inalt nivel politic au aparut in prestigioase publicatii internationale si el insusi a fost subiectul unor articole in Time sau People. Cea mai cunoscuta carte a sa este  Arta de a negocia , cu care s-a aflat aproape un an pe lista de best-seller-uri ale lui New York Times si care a fost tradusa deja in 21 de limbi.

RON 23.20
1

Suveranii Romaniei - Monarhia, o solutie? | Lucian Boia

Suveranii Romaniei - Monarhia, o solutie? | Lucian Boia

In ultimii ani s-a inregistrat un reviriment neasteptat si, totodata, perfect explicabil al popularitatii familiei regale in randul romanilor. Diverse sondaje de data recenta arata ca de la an la an poporul ii 'pretuieste“ tot mai mult pe exponentii Casei Regale, fara insa a agrea in mod deosebit ideea revenirii tarii la statutul de monarhie constitutionala. In acest aparent paradox se ascunde mai degraba nevoia unei mai puternice si mai stabile reprezentari a autoritatii la nivel national si international, nevoie izvorata cel mai probabil din idealizarea unui trecut monarhic - de altfel, in buna masura, meritoriu - si din frustrarile actuale provocate de o clasa politica dezbinata, lipsita de proiecte comune. Este oare, in aceste conditii, oportuna ideea organizarii unui referendum pe tema reintoarcerii la monarhie? Si, presupunand ca poporul ar opta prin referendum pentru asa ceva, este oare aceasta calea de urmat pentru Romania, desi in istoria mondiala drumul inapoi de la republica la monarhie pare a fi, din punctul de vedere al institutiilor si al mentalitatii, aproape imposibil de parcurs? Lucian Boia sustine ca, dincolo de raspunsurile mai mult sau mai putin nuantate, singura certitudine in toata aceasta dezbatere ramane deocamdata necesitatea primenirii societatii. In lipsa acesteia, orice monarhie ar functiona, de fapt, la fel de defectuos precum actuala republica. 'Se simte un freamat in zona promonarhica a societatii romanesti. Numarul sustinatorilor monarhiei e in crestere (chiar daca, in ansamblu, ramane minoritar). Sa fie aceasta solutia pentru Romania? Intrebarea, desi tinteste spre viitor, n-are cum sa faca abstractie de trecut. Am adunat in paginile acestei carti tot ce mi s-a parut esential in 'dosarul monarhiei', de la fondarea dinastiei si pana astazi.“ (Lucian BOIA) 'Ramane de netagaduit faptul, verificat pana azi, de la o generatie la alta, ca in societatea romaneasca persoana investita cu autoritate ajunge sa reprezinte mai mult decat institutia in sine, iar normele, fie ele si constitutionale, sunt cu deosebire elastice. 'Ce bine e cand o tara are un suveran inteligent', i-a spus odata regele Carol I lui Petre P. Carp. Raspunsul acestuia din urma - politician renumit pentru replicile lui memorabile - a cazut, taios si definitiv: 'Nu, Maiestate, ci o dinastie e intr-adevar intemeiata numai cand [tara] poate respecta pe un rege prost'. Altfel spus, intr-un sistem cu adevarat functional, capacitatile intelectuale ale suveranului sunt indiferente, si chiar e de dorit ca acesta sa nu faca prea mare uz de ele. Regele intruchipeaza punctul fix al edificiului national, si rostul sau, inalt simbolic, nu este acela de a se agita pe scena publica si de a cauta solutii la problemele curente.“ (Lucian BOIA)

RON 23.12
1

Suveranii Romaniei. Monarhia, o solutie?

Suveranii Romaniei. Monarhia, o solutie?

In ultimii ani s-a inregistrat un reviriment neasteptat si, totodata, perfect explicabil al popularitatii familiei regale in randul romanilor. Diverse sondaje de data recenta arata ca de la an la an poporul ii „pretuieste“ tot mai mult pe exponentii Casei Regale, fara insa a agrea in mod deosebit ideea revenirii tarii la statutul de monarhie constitutionala. In acest aparent paradox se ascunde mai degraba nevoia unei mai puternice si mai stabile reprezentari a autoritatii la nivel national si international, nevoie izvorata cel mai probabil din idealizarea unui trecut monarhic – de altfel, in buna masura, meritoriu – si din frustrarile actuale provocate de o clasa politica dezbinata, lipsita de proiecte comune. Este oare, in aceste conditii, oportuna ideea organizarii unui referendum pe tema reintoarcerii la monarhie? Si, presupunand ca poporul ar opta prin referendum pentru asa ceva, este oare aceasta calea de urmat pentru Romania, desi in istoria mondiala drumul inapoi de la republica la monarhie pare a fi, din punctul de vedere al institutiilor si al mentalitatii, aproape imposibil de parcurs? Lucian Boia sustine ca, dincolo de raspunsurile mai mult sau mai putin nuantate, singura certitudine in toata aceasta dezbatere ramane deocamdata necesitatea primenirii societatii. In lipsa acesteia, orice monarhie ar functiona, de fapt, la fel de defectuos precum actuala republica. „Se simte un freamat in zona promonarhica a societatii romanesti. Numarul sustinatorilor monarhiei e in crestere (chiar daca, in ansamblu, ramane minoritar). Sa fie aceasta solutia pentru Romania? Intrebarea, desi tinteste spre viitor, n-are cum sa faca abstractie de trecut. Am adunat in paginile acestei carti tot ce mi s-a parut esential in „dosarul monarhiei , de la fondarea dinastiei si pana astazi.“ - Lucian Boia „Ramane de netagaduit faptul, verificat pana azi, de la o generatie la alta, ca in societatea romaneasca persoana investita cu autoritate ajunge sa reprezinte mai mult decat institutia in sine, iar normele, fie ele si constitutionale, sunt cu deosebire elastice. «Ce bine e cand o tara are un suveran inteligent», i-a spus odata regele Carol I lui Petre P. Carp. Raspunsul acestuia din urma – politician renumit pentru replicile lui memorabile – a cazut, taios si definitiv: «Nu, Maiestate, ci o dinastie e intr-adevar intemeiata numai cand [tara] poate respecta pe un rege prost». Altfel spus, intr-un sistem cu adevarat functional, capacitatile intelectuale ale suveranului sunt indiferente, si chiar e de dorit ca acesta sa nu faca prea mare uz de ele. Regele intruchipeaza punctul fix al edificiului national, si rostul sau, inalt simbolic, nu este acela de a se agita pe scena publica si de a cauta solutii la problemele curente.“ - Lucian Boia

RON 19.99
1