Lumi eterice
De o ilaritate amara… In mainile acestei scriitoare generoase, totul prinde viata, devine scanteietor. - Bookforum In aceasta fascinanta colectie de povestiri, dorinta arzatoare de a transcende existenta obisnuita deschide calea catre lumi magice, stravezii. Tatal decedat populeaza visele fiicei si ii da indicii despre viata de apoi; o profesoara din Rusia aflata intr‑un mic orasel american construieste fantezii complicate in timpul pauzelor de cafea; un barbat se indragosteste de o statuie de marmura, in timp ce familia i se destrama; un copil intrezareste raiul prin sticla colorata a unei ferestre. Imbinand profunzimea lui Cehov, satira fantastica a lui Gogol si un amestec personal de umor si lirism, Tolstaia preschimba cotidianul in alternative diafane, eterice. Aceste povestiri despre politica, identitate, dragoste si pierdere surprind esenta sufletului slav. Protagonistii Tatianei Tolstaia – toti, niste cautatori – sunt copii care viseaza cu ochii deschisi, adulti singuratici, oameni instrainati de locurile de bastina, ajunsi pe teritorii nefamiliare. Indiferent de obiectul contemplatiei – fie ca e vorba despre strategiile complicate de livrare a telegramelor in Leningrad sau despre melancolia meditativa a piftiei pregatite de sarbatori –, trairile interioare vibrante si elementele nemiloase ale existentei sunt redate cu aceeasi minutiozitate, intr-o viziune sumbra, dar plina de compasiune a vietii pe pamant. Ludica si poetica… O scriitoare versata si originala. Memoria se contopeste cu miracolul, iar miracolul cu veneratia. - The Wall Street Journal Plina de viata, armonizata perfect… Tolstaia este cunoscuta in Rusia ca un critic politic extrem de inteligent si caustic, dar amintirile copilariei sale sovietice au un caracter tandru, personal. - The New York Times Book Review Tolstaia are fraze memorabile – argotice, de indignare, entuziaste, grosolane. Totul e sublim: devierea de la subiect si flecareala, voiosia si adancimile intunecate, torentele limbajului si atingerea perfecta. A fost comparata cu Cehov. Dar e absurd. Tolstaia trece in viteza pe langa el si il rastoarna in sant. - Bookforum Nascuta in 1951 la Sankt Petersburg (pe atunci, Leningrad), Tatiana Tolstaia provine dintr-o familie de scriitori din care au facut parte si Lev si Aleksei Nikolaevici Tolstoi. Dupa obtinerea diplomei in limbi clasice la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, Tatiana lucreaza cativa ani intr-o editura din Moscova, iar pe la mijlocul anilor ’80 incepe sa publice povestiri in revistele literare ale vremii. Spre sfarsitul anilor ’80 pleaca in Statele Unite, unde preda, vreme de un deceniu, la cateva universitati importante, dupa care revine in Rusia. Cunoscuta pentru eseurile caustice asupra vietii rusesti contemporane, Tatiana Tolstaia devine corealizator al unui popular talk-show pe teme culturale si politice. Scrierile ei au aparut in publicatii consacrate, precum The New Yorker si The New York Review of Books. Dintre titlurile semnate de ea, la Curtea Veche Publishing a mai fost tradus romanul Zatul (2006). Fragment din cartea "Lumi eterice" de Tatiana Tolstaia:"— Ce prostie mai e si asta? imi spuneam. De ce sunt trist, de ce ma tem? — De mine, mi-a raspuns glasul infundat al mortii. Sunt aici. M-am culcat, dar abia ma intinsesem in pat, ca am sarit brusc in picioare, cuprins iarasi de spaima. Ma mistuia o tristete, o tristete sufleteasca, asemeni acelei pe care o simti inainte de a vomita. Ti-e frica, esti inspaimantat, ti se pare ca moartea te infricoseaza, dar iti amintesti de viata, te gandesti la ea si te infricoseaza ideea ca viata se duce. Intr-un anume fel, viata si moartea se contopeau. Ceva se straduia sa-mi sfasie sufletul in bucati si nu izbutea. M-am dus inca o data sa-i vad pe cei care dormeau, am incercat iarasi sa adorm, dar aceeasi groaza rosiatica, alba, patrata ma bantuia necontenit. Ceva incerca sa se rupa in mine, dar nu reusea. Era chinuitor, ma chinuia ceva uscat si rau, nu simteam in mine nicio picatura de bunatate, ci doar o ura neclintita si rece impotriva mea si impotriva celui ce-mi daduse fiinta.Aceasta intamplare stranie din viata lui Tolstoi - care nu fusese doar un episod depresiv brusc si major, ci un soi de intalnire neasteptata cu moartea, cu raul - a fost numita “Teroarea din Arzamas”. Rosie, alba, patrata. Suna ca descrierea unei picturi a lui Malevici. Lev Tolstoi, care a simtit pe propria piele Patratul ros-alb, nu ar fi putut prezice ori controla ce urma sa se intample. I-a sarit in fata si l-a atacat; aflat sub influenta lui - nu chiar pe moment, dar incet si sigur - Tolstoi renunta la viata pe care o dusese pana atunci, renunta la familie, la iubire, renunta sa-i mai inteleaga pe cei apropiati, renunta sa mai desluseasca fundamentele vietii care-l inconjoara. Renunta si la arta.
