97 rezultate (0,19527 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Desișul de Muri. Poveste de vară

Desișul de Muri. Poveste de vară

Sărbătoare de varăLăptăria și moara sunt pe malul pârâului, una lângă alta. De lăptărie se ocupă Poppy Ochișor, iar moara e în grija unui șoricel căruia i se spune Făinel. Vara e abia la început, dar căldura e deja înăbușitoare. Cei doi se plimbă adesea la răcoare, pe malul apei. Nu zăbovesc mult, însă destul pentru ca Făinel să afle că Poppy este o șoricică veselă și isteață, iar Poppy să descopere sub pulberea de făină care-l acoperă pe Făinel un șoricel priceput și harnic. De aici până la cea mai frumoasă nuntă a verii din Desișul de Muri nu mai e decât un pas.Desișul de Muri este un crâng spinos și încâlcit care desparte câmpul de malul pârâului. De multă vreme, în rădăcinile și trunchiurile copacilor de aici și-au făcut casă câteva familii de șoricei. Șoriceii din Desișul de Muri sunt buni gospodari. Când vremea e bună, adună fructe de pădure, nuci, alune și flori de pe câmpurile din jur, din care pregătesc dulcețuri, murături și conserve, păstrate apoi la loc sigur în magazia din Buturugă pentru lunile de iarnă.Șoriceii sunt harnici și trebăluiesc încoace și-ncolo toată ziua, dar își fac timp și pentru jocuri și petreceri. Fie că e vorba de ziua unui șoricel, fie de o nuntă așteptată cu nerăbdare sau doar de prima zi a unui nou anotimp, șoriceii se bucură de orice prilej pentru a se întâlni și a sărbători împreună cu mese întinse și voie bună.Desișul de Muri este lumea mea ideală. Șoriceii mei trăiesc în mijlocul naturii, sunt plini de iubire și grijă unii față de alții, iar tot ce crește în jur e frumos și folositor în multe feluri. Eu așa cred că ar trebui să fie viața. — Jill Barklem„Poveste de vară“ este al doilea volum din seria „Desișul de Muri“ (Brambly Hedge), publicată acum în traducerea poetei Mara Wagner.&nbsp

RON 29.50
1

Poveste de iarnă

Poveste de iarnă

E iarnă și a nins din belșug, doar șoriceii mai bătrâni își mai aduc aminte de o zăpadă atât de mare. Ca să ajungă unii la alții și mai ales la proviziile din Buturugă, șoriceii trebuie să sape galerii prin zăpada adâncă. Care, pentru unii dintre șoricei, cei mai mici, cum e Fred, e chiar prima zăpadă. Ce bucurie! Săniuș, cazemate, bătăi cu bulgări… Și mai vine și marele Bal al Zăpezii, în marea Sală de Gheață. Dans, muzică și mese pline de bunătăți! Sub pătura groasă de nea, în miezul iernii, Desișul de Muri freamătă de viață.Desișul de Muri este un crâng spinos și încâlcit care desparte câmpul de malul pârâului. De multă vreme, în rădăcinile și trunchiurile copacilor de aici și-au făcut casă câteva familii de șoricei. Șoriceii din Desișul de Muri sunt buni gospodari. Când vremea e bună, adună fructe de pădure, nuci, alune și flori de pe câmpurile din jur, din care pregătesc dulcețuri, murături și conserve, păstrate apoi la loc sigur în magazia din Buturugă pentru lunile de iarnă.Șoriceii sunt harnici și trebăluiesc încoace și-ncolo toată ziua, dar își fac timp și pentru jocuri și petreceri. Fie că e vorba de ziua unui șoricel, fie de o nuntă așteptată cu nerăbdare sau doar de prima zi a unui nou anotimp, șoriceii se bucură de orice prilej pentru a se întâlni și a sărbători împreună cu mese întinse și voie bună.Desișul de Muri este lumea mea ideală. Șoriceii mei trăiesc în mijlocul naturii, sunt plini de iubire și grijă unii față de alții, iar tot ce crește în jur e frumos și folositor în multe feluri. Eu așa cred că ar trebui să fie viața. — Jill Barklem„Poveste de iarnă“ este al patrulea volum din seria „Desișul de Muri“ (Brambly Hedge), publicată acum în traducerea poetei Mara Wagner.&nbsp

RON 27.90
1

Poveste de toamnă

Poveste de toamnă

O toamnă bogată… în aventuriE o toamnă minunată. Murele s-au făcut mari, dulci și zemoase, numai bune de cules. Nucile, alunele și o mulțime de semințe și rădăcini sunt și ele gata de adunat pentru la iarnă. Nu e de mirare că șoriceii din Desișul de Muri sunt foarte ocupați. Micuța Rose dă și ea o mână de ajutor, dar când ești copil, joaca nu e niciodată departe. Hoinărind încoace și încolo, Rose se rătăcește prin pădure tocmai când se lasă întunericul, ba mai începe și ploaia. Cum va ajunge Rose înapoi acasă, în Palatul din Bătrânul Stejar?Desișul de Muri este un crâng spinos și încâlcit care desparte câmpul de malul pârâului. De multă vreme, în rădăcinile și trunchiurile copacilor de aici și-au făcut casă câteva familii de șoricei. Șoriceii din Desișul de Muri sunt buni gospodari. Când vremea e bună, adună fructe de pădure, nuci, alune și flori de pe câmpurile din jur, din care pregătesc dulcețuri, murături și conserve, păstrate apoi la loc sigur în magazia din Buturugă pentru lunile de iarnă.Șoriceii sunt harnici și trebăluiesc încoace și-ncolo toată ziua, dar își fac timp și pentru jocuri și petreceri. Fie că e vorba de ziua unui șoricel, fie de o nuntă așteptată cu nerăbdare sau doar de prima zi a unui nou anotimp, șoriceii se bucură de orice prilej pentru a se întâlni și a sărbători împreună cu mese întinse și voie bună.Desișul de Muri este lumea mea ideală. Șoriceii mei trăiesc în mijlocul naturii, sunt plini de iubire și grijă unii față de alții, iar tot ce crește în jur e frumos și folositor în multe feluri. Eu așa cred că ar trebui să fie viața. — Jill Barklem„Poveste de toamnă“ este al treilea volum din seria „Desișul de Muri“ (Brambly Hedge), publicată acum în traducerea poetei Mara Wagner.&nbsp

RON 29.50
1

Poveste de primavara

Poveste de primavara

Poveste de primavara este primul volum din seria Desisul de MuriPoveste de primavara cu soricei si surprize Intr-o dimineata luminoasa, dintre toti soriceii, micul Fred se trezeste primul. Are un motiv foarte bun: e ziua lui. Primul sau gand este, fireste, la cadouri. Ce jucarii va primi? De bucurie si nerabdare topaie de colo-colo si nici nu-i trece prin cap ca toti ceilalti soricei ii pregatesc o surpriza. Desisul de Muri este un crang spinos si incalcit care desparte campul de malul paraului. De multa vreme, in radacinile si trunchiurile copacilor de aici si-au facut casa cateva familii de soricei. Soriceii din Desisul de Muri sunt buni gospodari. Cand vremea e buna, aduna fructe de padure, nuci, alune si flori de pe campurile din jur, din care pregatesc dulceturi, muraturi si conserve, pastrate apoi la loc sigur in magazia din Buturuga pentru lunile de iarna. Soriceii sunt harnici si trebaluiesc incoace si-ncolo toata ziua, dar isi fac timp si pentru jocuri si petreceri. Fie ca e vorba de ziua unui soricel, fie de o nunta asteptata cu nerabdare sau doar de prima zi a unui nou anotimp, soriceii se bucura de orice prilej pentru a se intalni si a sarbatori impreuna cu mese intinse si voie buna. Poveste de primavara este primul volum din seria Desisul de Muri (Brambly Hedge), publicata acum in traducerea poetei Mara Wagner.  Desisul de Muri este lumea mea ideala. Soriceii mei traiesc in mijlocul naturii, sunt plini de iubire si grija unii fata de altii, iar tot ce creste in jur e frumos si folositor in multe feluri. Eu asa cred ca ar trebui sa fie viata. - Jill Barklem&nbsp

RON 29.50
1

Frunza de aur

Omuletii de hartie

Schimbare de aer

Carticica de crescut

Puii de bufnita

Puii de bufnita

Încearcă să ajuți, chiar dacă și ție ți-e teamă, pentru că împreună veți fi mai puternici.Trei pui de bufniță, Nana, Nanu și Nic, se trezesc noaptea și descoperă că sunt singuri în cuib. Unde poate fi Mama Bufniță? Nana și Nanu, puii mai mari, fac tot felul de presupuneri, pentru că, se știe, bufnițele sunt înțelepte și gânditoare. Mama trebuie să fie la vânătoare, spun ei, și o să le aducă ceva bun. Dar cam întârzie. Dacă s-o fi rătăcit? Teama își face loc în gândurile lor. Nic, puiul cel mai mititel, nici măcar nu încearcă să găsească o explicație, ci își dă frâu liber sentimentelor. „Vreau la mama“, atât spune el. Trebuie să fie alături de Mama Bufniță, e singurul lucru care contează.Mulți copii se tem atunci când părinții nu le sunt alături. Chiar dacă cei mici știu că părinții se vor întoarce curând, sentimentul de nesiguranță nu poate fi împiedicat să apară. Povestea acestor trei pui de bufniță este nu numai duioasă și plină de sensibilitate, ci și foarte realistă și exactă în descrierea sentimentelor care-i încearcă pe copii în astfel de situații. Finalul fericit în care mama se întoarce, cum o face întotdeauna, contribuie la consolidarea sentimentului de siguranță de care au atât de mult nevoie copiii și ajută la creșterea încrederii în sine.Cartea este valoroasă și ca descriere a relațiilor între frați. Este evident că Nana și Nanu, frații cei mari, încearcă să-și alunge teama prin presupunerile pe care le fac despre absența mamei, dar poate că e vorba și de altceva: cei doi se simt responsabili pentru cel mai mic, așa că îi vin în ajutor așa cum pot. E frumos ce ne spune povestea aici: încearcă să ajuți, chiar dacă și ție ți-e teamă, pentru că împreună veți fi mai puternici.Cartea are pagini cartonate integral și cu colțuri rotunjite, iar Patrick Benson, ilustratorul (un colaborator apropiat al lui Martin Waddell) s-a întrecut pe sine: este imposibil să nu-i iubești pe cei trei pui, trei ghemotoace albe de puf care, din câteva trăsături subtile, sugerează gesturi, atitudini și sentimente ușor de recunoscut și cu care copiii se pot identifica dintr-o privire

RON 36.90
1

Supa de șoricel

Cer de-albastru

Pisa și cartea de bucate

Veve și omul de zăpadă

Lisabet si bobul de mazare

Lisabet si bobul de mazare

Lisabet și Madicken sunt surori. Madicken e mai mare, are mereu idei grozave de jocuri și de lucruri interesante de făcut. Uneori, ce să-i faci, ideile acestea nemaipomenite se transformă în pozne cărora li se duce vestea de la un capăt la altul al orășelului în care locuiesc cele două fetițe, undeva în Suedia de acum mai bine de o sută de ani. Nu e de mirare că Lisabet o urmează peste tot pe sora sa și ia parte fără să se lase rugată la toate năzbâtiile, ba chiar născocește și ea unele noi. Cum a fost în acea zi de toamnă, de pildă, când Lisabet a vrut să vadă cât de adânc poate să-și bage un bob de mazăre în năsuc. Foarte adânc, ce interesant! Și mai interesant a fost când bobul n-a mai vrut să iasă, așa că Lisabet a trebuit să dea fuga la doctor, de mână cu sora mai mare – pentru că Madicken nu o lasă niciodată la greu.Alături de Pippi Șosețica, Lisabet și Madicken sunt unele dintre cele mai neconvenționale și simpatice personaje feminine create de Astrid Lindgren. Întâmplările prin care trec cele două fetițe sunt inspirate din copilăria autoarei (buna sa prietenă Anne-Marie Fries, din primii ani de școală, a fost modelul pentru Madicken). Concepția din epocă despre fete era foarte rigidă și nu e de mirare că Astrid Lindgren a simțit nevoia să se lupte cu dogmatismul și prejudecățile. Ne putem imagina cum ar spune, revoltată: „Vreți povești cu fetițe cuminți și docile, îmbrăcate în rochițe și pieptănate frumos, ori cu copii care nu se ceartă niciodată și nici nu vorbesc urât? Nici gând! Fetele și copiii adevărați nu sunt așa.“Astrid Lindgren nu ne propune personajele sale ca modele de comportament pentru copii, dar nici nu le judecă prin sentințe moralizatoare. Povestirile cu Lisabet și Madicken exprimă, cu farmec și umor, o viziune realistă și eliberatoare despre copii și copilărie, fete și feminitate. Datorită acestei viziuni de un umanism profund, alături de valoarea literaturii sale pentru copii, Astrid Lindgren a fost recunoscută drept una dintre cele mai importante și inovatoare scriitoare din secolul XX

RON 32.90
1

Ela cea fără de cuvinte

Ela cea fără de cuvinte

Cuvinte, cuvinte, cuvinteNu a existat un moment anume în care s-a născut „Ela”. Ea a crescut încet, în timp, și s-a așezat într-o poveste. O poveste despre iubire, despre zgomotul lumii de azi, despre toleranță, despre curajul și împăcarea de a fi altfel, despre lumile noastre interioare, bogate și prețioase. Este o lecție despre felul în care cuvintele pot să nască lumi, dar pot și să rănească. (Victoria Pătrașcu)Ela era mută. Aşa zicea toată lumea care o cunoştea. Toţi credeau că este mută pentru că din gura ei nu se auzise niciodată vreun sunet. Nici un cuvânt nu-şi luase zborul de pe buzele ei şi nici o şoaptă cât de mică nu mângâiase auzul părinţilor.Doctorii care o vãzuseră dăduseră neputincioşi din umeri. Ela era sănătoasă, dar, cu toate astea, nu vorbea. Nu vorbea şi basta. Şi nimeni nu ştia de ce.— De ce oare nu vorbeşte? întreba tata gânditor. Ne aude, ne înţelege...— O să vorbească într-o zi... Sunt sigură...VICTORIA PĂTRAŞCU are o experienţă de peste un deceniu ca redactor în presa scrisă, radio şi televiziune, iar din 2007 se ocupă de conceperea şi susţinerea de proiecte educaţionale destinate, în mare parte, copiilor. În septembrie 2007 a obţinut premiul al II-lea la concursul de dramaturgie "100, 1000, 1000000 de poveşti", organizat de Teatrul Ion Creangă, cu piesa "O poveste cu Bulbuc/Care intră în bucluc". A publicat „Ziua în care a fugit somnul” (Nemira, 2008), o carte pentru copii de 4-8 ani, realizată în colaborare cu ilustratoarea Irina Dobrescu și „Stejarul pitic, cel mai bun tătic” (Cartea Copiilor, 2012) în colaborare cu ilustratoarea Livia Coloji. A fost inclusă, alături de alţi autori români contemporani de literatură pentru copii, în antologia „Bookătăria de texte şi imagini”, editată de Clubul Ilustratorilor în 2009. În 2008, povestea „Stejarul pitic, cel mai bun tătic”, sub formă de piesă de teatru, a fost difuzată de Teatrul Naţional Radiofonic (Radio România) şi a fost selecţionată pentru International Children's and Youth Radio Drama Festival, desfăşurat la Bratislava

RON 27.50
1

Familia Șoricel sub clar de lună

Familia Șoricel sub clar de lună

„Mulțumim, dragă Lună”Familia Șoricel se pregătește de sărbătoare: la noapte, va fi lună plină. Vor sta toți, de la mic la mare, pe terasa din lemn pe care au construit-o la înălțime, într-un copac, vor mânca găluște și castane, vor cânta și vor spune povești și se vor bucura împreună de priveliștea minunată a lunii.Această carte este inspirată de festivalul japonez numit otsukimi (în traducere, „contemplarea lunii“), festival în care se celebrează cea de-a 15-a zi a lunii a opta din calendarul tradițional japonez, când luna este plină, dată care, în calendarul modern, cade în septembrie sau în octombrie. Familiile iau cina împreună, sub cerul liber, și aduc mulțumiri lunii pentru recolta bogată a toamnei. Din meniul specific acestei sărbători fac parte castanele și otsukimi dango, găluște din făină de orez, care sugerează forma rotundă a lunii pline.Suntem o familie de 14 șoricei: tata, mama, bunicul, bunica și 10 frați: Brăduț, Codruț, Sânziana, Petruța, Mugur, Bujor, Merișor, Brândușa, Romanița și Ghiocel. Kazuo IWAMURA s-a născut la Tokyo în 1939. A făcut studii de artă și design, iar cariera și-a început-o ca grafician la emisiunile pentru copii ale NHK, televiziunea japoneză. A lucrat și ca designer într-o companie de produse cosmetice, după care s-a decis să devină autor și ilustrator de cărți pentru copii. A publicat zeci de titluri, în Japonia și în întreaga lume. Printre cele mai iubite sunt cărțile cu aventurile de zi cu zi ale familiei Șoricel — cărți despre universul cald, luminos și plin de iubire al copilăriei și vieții de familie

RON 29.50
1

Cutu, povestea unui catel de plus

O zi de iarnă cu familia Șoricel

De-a v-ati ascunselea la ferma

Minunea de Craciun a lui Jonathan Toomey

Cand s-a apucat Ida de nazbatii

Citește-i iepurașului tău

Păsările au aripi, copiii au cărți

A cui palarie zboara

A cui palarie zboara

Bun-venit in Tara lui Hans-Mic! Un copil isi gaseste ca prieteni de joaca un catel cu picatele ponosit, un stimabil urs de plus, un elefant din care curge rumegusul, o maimuta de cauciuc si o pasare tricotata. Hans-Mic mai are o bila de sticla, prietena cu un dop care se rostogoleste fara astampar. Din conuri si bete de chibrituri a facut si cateva vacute care alearga de colo-colo toata ziua, fiindca au uitat incotro au pornit. In Tara lui Hans-Mic, toata lumea merge la Scoala de Carton, unde poti invata litere sau ce-or fi ele, unde se asculta Baubeethoven, se citeste Dadante si se joaca Hamhamlet, unde aniversarea ta poate fi si de trei ori pe saptamana si unde poti afla lucruri importante (despre bete, de exemplu). Nu se stie exact cat de mic este Hans-Mic si de unde pana unde se intinde tara lui. De la poarta gradinii pana la Raul care duce la mica Mare Neagra? De la groapa de nisip pana la Oceanul Pacific? Ramane de vazut. Jucariile prind viata si asta e de ajuns ca aventura sa inceapa. Drumul spre Tara lui Hans-Mic nu e lung. Iesi din casa, o apuci pe poteca pietruita, impingi poarta napadita de iedera, apoi iute prin deschizatura din tufa de liliac si gata, ai ajuns! Inca de pe poteca se aud vocea trista a Bizamului si bufniturile Bilei in iarba. Ziua, conutele fac zarva, iar in buzunarul lui Hans-Mic, mititelul Isor canta. Noaptea, luna aluneca lin pe cer, stelele se aprind si se sting, iar intunericul se umple de piuit si chitait. Dar toate sunt la locul lor pe lumina: marea, pajistile, groapa cu nisip si padurea. Si, printre toate cate sunt, curge Raul, atat de frumos si nestavilit. A cui palarie zboara este primul volum din trilogia Pentru ce traim, o serie despre un copil, jucariile si lumea imaginatiei lui. Cu mult umor, nostalgie si empatie, dar si cu o abilitate admirabila de a imbina ironia si absurdul de care sunt atat de atrasi copiii, Barbro Lindgren ne ofera o perspectiva rafinata si atenta asupra copilariei. Romanul este foarte potrivit pentru copiii care sunt in etapa de trecere spre lecturile mai lungi - viata jucariilor este un subiect universal, foarte copilaresc, iar textul este accesibil si captivant, cu episoade scurte si ilustratii aproape pe fiecare pagina.  Ilustratii alb-negru de Eva Eriksson.Traducere din limba suedeza de Andreea Caleman

RON 34.90
1