170 rezultate (0,21873 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Arta de a evita 52 de greseli idioate

Arta de a evita 52 de greseli idioate

O demonstratie de forta ca un foc de artificii despre propria ta putere de a-ti alege calea corecta spre succesul personal, o carte care te face putin mai destept si mult mai fericit.   O colectie de moduri de comportament si modele de gandire total gresite - o lista de not to do sau, altfel spus, 52 de retete pentru un esec garantat, un fel de enciclopedie a greselilor idioate, a capcanelor gandirii, dar si a metodelor prin care pot fi evitate.    Exageram sistematic rolul factorilor de succes si subestimam la fel de sistematic rolul factorilor de esec. De ce? Deoarece companiile, proiectele si persoanele de succes sunt bine mediatizate. In schimb, ratatii nu intereseaza pe nimeni. si nici nu scriu autobiografii. Nu ezitati sa vizitati cimitirele epavelor de firme, de proiecte, persoane, casnicii si familii. Acolo veti invata esentialul - adica ce anume sa nu faceti niciodata pentru a putea cunoaste putin gustul atat de placut al reusitei.   "Toate familiile fericite se aseamana intre ele, fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei". Asa incepe Lev Tolstoi monumentalul sau roman Anna Karenina. Adica, fericirea lipsita de umbre plictiseste cititorul. Fericirea este insipida si unidimensionala. Fericirea este neteda ca teflonul. Nefericirea, in schimb, dezvaluie mult mai multe despre lume. Nefericirea are o arhitectura a ei. si ne invata ceva. De aceea colectionez povesti despre nereusite in viata. - Rolf Dobelli Traducere din limba germana de Mihai Moroiu.

RON 47.40
1

Hotul de arta

Hotul de arta

Două miliarde de dolari. Atât valorează obiectele de artă pe care le-a furat. Dintr-o dependență stranie, cu o perseverență neînduplecată.  Connaisseur rafinat sau vandal? Stéphane Breitwieser, un tânăr cu alură victoriană și aer de gentleman, este cel mai prolific hoț de lucrări de artă al tuturor timpurilor. Nu a furat ca să câștige bani, ci doar ca să elibereze arta. Întotdeauna la lumina zilei, din muzee uriașe sau mărunte, din castele sau case memoriale, numai în timpul programului, discret, silențios, sub ochii agenților de securitate, singur sau asistat de prietena lui, doar cu un briceag elvețian mânuit cu iscusință, fără să distrugă nimic, fără urme, fără remușcări. Și fără să fie prins, timp de șase ani.Cranach, Bruegel, Boucher, Watteau, Goyen, Dürer – atât de mulți, încât cele două camere păreau un uriaș vârtej de culori, amplificat de strălucirea fildeșului, adăugat la sclipirea argintului, înmulțit cu puterea aurului. Picturi în ulei, în principal din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, rea­lizate de maeștri ai stilurilor Renașterii târzii și Barocului timpuriu, cu detalii savuroase și pline de mișcare și viață. Portrete, peisaje, peisaje marine, natură moartă, alegorii, scene rustice, scene bucolice. Expuse de la podea până la tavan, de la stânga la dreapta, dintr-o cameră în alta. Aranjate tematic, geografic sau după capriciul de moment.Un iconostas din lemn, un platou de alamă, o cutie a milei, un vitraliu. Borcane de farmacie și plăci de jocuri de socie­tate din alte timpuri. Un alt grup de sculpturi din fildeș. O vioară, un corn, un flaut, o trompetă. Alte piese erau stivuite pe fotolii, sprijinite de pereți, în echilibru pe pervazuri, îngrămădite pe mormane de haine, strecurate sub pat și dosite în dulap. Ceasuri de mână, tapiserii, halbe, pistoale cu cremene, cărți legate manual și mai multe statuete din fildeș. Un coif de cavaler medieval, o statuie din lemn a Fecioarei Maria, un ceas de masă cu pietre prețioase, o carte de rugăciuni ilustrată, din Evul Mediu.Platouri din porțelan, boluri, potire, cupe, o splendidă corabie de război – extravagantă, din argint masiv – arme medievale, un coif de cavaler, două vaze Gallé, șase ceasuri de buzunar din aur, o clepsidră, alt ceas de masă, sculpturi în lemn, piese de ceramică, un tablou în ulei pictat pe foiță de cupru și nenumărate piese din fildeș, printre care o uluitoare sculptură: Adam și Eva

RON 75.90
1

Promisiune de lux

Promisiune de lux

Pe scurt, romanul-confort, intre lacrimi si hohote de ras. Patru doamne, prietene de cand se stiu, intre care, aparent, nu exista niciun secret. Pana cand Sonja dispare neasteptat, nu inainte insa de a fi pregatit pentru Maggan, Rebecka si Susanne un hotel de lux la Londra, un apartament cochet la Mallorca si o cariera de scriitoare la Paris. Si putina rabdare, urmeaza Marele secret! O poveste scrisa cu umor si caldura despre curajul de a face pasul catre o schimbare majora, indiferent de varsta, despre prietenie si speranta, dragoste si vise spulberate. Si aventura continua in Marele secret. Cea mai buna prietena a mea, cea mai buna prietena a mea si cea mai buna prietena a mea. Voi trei ati devenit familia mea din clipa in care am pierdut-o pe cea naturala. Astazi stiu totul despre prietenie, pentru ca voi m-ati invatat. Astazi stiu totul despre dragoste, pentru ca voi mi-ati dat. Astazi stiu cat de mult pretuiesc, pentru ca voi mi-ati aratat. Cat am ras si am plans! Cat am iubit si am urat! Cat de multe lucruri am impartit! Asta e un lucru. Celalalt se refera la banii mei. Am multi. Cat de multi veti afla de la avocatul Andreasson dupa ce va va citi acest document. Sa nu va suparati ca nu v-am vorbit niciodata despre asta. N-au fost importanti pentru mine. N-am cheltuit niciodata mai multi bani decat voi. Erau banii lasati de parintii mei, de care nu m-am atins. Am trait din vanzarea tablourilor pe care le-am mazgalit. Dar voi stiti ca imi place sa ma amestec in viata voastra si vad in asta ultima mea sansa de a o face. De aceea, voi veni cu cateva lucruri destul de radicale. Desigur, aveti libertatea de a nu tine cont de propunerile mele

RON 37.11
1

Bijutieri de legenda

Bijutieri de legenda

Marci si legende, har, desavarsire si savoir-faire: Faberge, Lalique, Van Cleef & Arpels, Cartier, Mellerio, Buccellati, Harry Winston, Boucheron, Garrard, Tiffany, Piaget, Bulgari, Fred, Mauboussin, Chaumet au reusit, prin arta lor, sa marieze perfect eleganta discreta cu rafinamentul absolut, geniul cu designul, sofisticarea cu splendoarea eterna si inubliabila. Eu nu tin niciodata cura de slabire. Singura greutate care ma intereseaza este aceea a diamantelor mele. - Mae West Nu exista nimic mai pur decat rivierele de diamante si nimic mai tulburator decat sursa lor. - Herve Bazin Astazi creatia imbratiseaza stralucirea. O jacheta cu matlaseu subtire se insoteste cu diamante galbene, o geaca de motociclist Hermes, cu safire si un tricou Chanel, cu smaralde. Cele mai pretioase pietre mixeaza cocteilul de gusturi fine si ravasesc cu nonsalanta canoanele. Splendoare si alura-soc! Brose egiptene, comori din sarcofagele faraonilor, rozete cretane, spirale si impletituri celtice, bratari conservate in lava pompeiana, amulete magice, figuri incase, orfevrarii maiase, coliere baroce sau etnice, paruri de maharajahi, compozitii Bauhaus, pietre cu monturi desenate de artisti contemporani, ornamente votive, perle exceptionale... bijuteriile incarneaza seductia! Ele sunt punctul forte al frumusetii, acel punct forte ale carui linii si ornamentatii sunt inchi­puite de bijutier in taina atelierului. Laurence Catinot-Crost a urmat studii de filologie – spaniola, engleza, chineza, rusa – si de stiinte umaniste – arheologie, istorie, drept, etnologie si hermeneutica. Este pasionata de literatura si de istorie si a publicat un numar impresionant de volume si de biografii ale personalitatilor care au marcat dinastiile. Jurnalist reputat al revistei „Elle”, Bertrand Meyer-Stabley e pasionat de celebritati si de modul lor de a se integra, memorabil si distinct, in cotidian. A lucrat pentru printesa Margaret a Marii Britanii, a scris despre Elton John, Coco Chanel, Rudolf Nureyev, Gala Dali, James Dean si multi altii. Dincolo de pasiunea documentarii minutioase a parcursului bibliografic al unor personaje care amprenteaza puternic istoria sociala, Bertrand Meyer-Stabley a editat cu succes unele dintre cele mai provocatoare texte ale lui Jean Cocteau. In prezent locuieste la Nisa si colaboreaza cu numeroase publicatii franceze si straine

RON 51.06
1

De ce Beethoven

Parfumuri de legenda

Parfumuri de legenda

Fragrance-cult, efluvii mitice si opere de arta lichida Guerlain, Hermes, Caron, Roger & Gallet, Chanel, Dior, Madame Carven, Jean Paul Gaultier, Jeanne Lanvin, Nina Ricci, Marcel Rochas, Yves Saint Laurent, Hubert de Givenchy, Elsa Schiaparelli. De la Miss Dior si Chanel Nᵒ 5 la Opium, de la Arpege la Joy, Caleche si L’Interdit, de la L’Air du Temps, Aqua Allegoria si Ma Griffe la Shalimar si Shocking, fiecare parfum celebru cu istoria lui secreta si pasionanta. Cu pachetul asta de vanilie eu n-as fi fost capabil sa creez decat o Creme Anglaise, pe cand Jacques Guerlain a creat Shalimar! - ERNEST BEAUX, creatorul eternului No 5 al casei Chanel Jurnalist reputat al revistei „Elle”, Bertrand Meyer-Stabley, autorul volumelor 12 creatoare care au schimbat istoria si 12 creatori care au schimbat istoria, e pasionat de celebritati si de modul lor de a se integra, memorabil si distinct, in cotidian. A lucrat pentru printesa Margaret a Marii Britanii, a scris despre Elton John, Coco Chanel, Rudolf Nureyev, Gala Dali, James Dean si multi altii. Dincolo de pasiunea documentarii minutioase a parcursului bibliografic al unor personaje care amprenteaza puternic istoria sociala, Bertrand Meyer-Stabley a editat cu succes unele dintre cele mai provocatoare texte ale lui Jean Cocteau. In prezent locuieste la Nisa si colaboreaza cu nu­meroase publicatii franceze si straine. Editor, apoi jurnalista la revista „Elle”, Anne Davis lucreaza in domeniul modei, al frumusetii si al sanatatii de douazeci si cinci de ani. A publicat multe volume cu subiecte din sfera sanatatii

RON 46.40
1

24 de creatoare

Ceasuri de demult

Ceasuri de demult

„Cu o ascendență fabuloasă, «înger rămas» dintr-o lume apusă, Monica, «plină de comori pe care anii» i le-au lăsat «anume spre păstrare», după ce ne-a dăruit romanul romanului pierdut al tatălui ei, Dinu Pillat, înviază pentru eternitate, în această carte, oameni minunați care s-au ridicat deasupra întâmplărilor tragice ale destinului lor, învingând suferința cu demnitate, discreție și bunătate, mereu puternici în credință, iubire și speranță. Cartea este mai mult decât un dans, este un poem al memoriei în care regăsim muzica serafică și aspirația către cer din poezia, proza și dialogurile publicate în ultimul deceniu, prin care autoarea își binemerită locul într-o dinastie nu numai politică, ci și literară.“ VALERIU STOICA „În casa noastră de demult se petrecea captarea clarului din vag. Mama fixa o mică lampă sub un geam pe care așeza fotografiile făcute în biserici, deasupra lor desfășura foaia de calc. După aceea, aprindea lumina și cu penița fină, înmuiată în tuș, trasa caligrafia subiectului pierdut. Din ceața frescei, în desenul mamei, se iveau pe rând păstorii, surâsul Născătoarei întinse în fân cu Pruncul, mironosițele blajine lângă Cruce, martirii răsuciți spre cer. Adesea, o surprindeam în casă lipind cu migală prețioasele vase vechi din care rămăseseră doar cioburi sau reparând țesătura unor la fel de vechi broderii ori covoare. Îmi arăta că «cicatricile» de pe obiectele recuperate astfel le făceau să fie cu atât mai iubite.

RON 37.11
1

Colectionarul de sunete

Istoria sticlei de vin

Istoria sticlei de vin

Sticla de vin. Peste Marea Mânecii, în formă de ceapă, de pară, apoi cilindrică și cu umeri drepți. În Franța, mai degrabă ovoidă, cu umeri înclinați, atât în Champagne, cât și în Burgundia sau la Bordeaux unde, din secolul al XIX-lea, s-au impus tot formele cilindrice cu umeri drepți. Dar creatorii au mers mai departe cu imaginația: fluierul renan, sticla îmbrăcată în paie din Toscana, bocksbeutel-ul în formă de tărtăcuță din Franconia, sticla clavelin din Jura, butelia mică de Tokaji cu gâtul alungit sau constantia din Africa de Sud. Fără inventarea sticlei, niciodată vinurile nu s-ar fi putut învechi ferite de aer și de lumină și niciodată personalitatea regiunilor și a anului de producție nu s-ar fi putut manifesta cu atâta strălucire. Revoluția datează din secolul I d. Hr., când s-a inventat în sticlărie țeava de suflat. La începutul secolului al XVII-lea, producțiile europene, prea fragile, nu puteau servi pentru transportul lichidelor la distanțe mari. Atunci Anglia, o țară importatoare, a conceput butelia de sticlă groasă și neagră, lucrată într-un cuptor încălzit cu cărbuni. Tot englezii au descoperit în Portugalia virtuțile plutei, care permite închiderea ermetică, astfel încât să le poți încredința sticlelor și cel mai pretențios vin, să le poți culca, transporta și păstra peste secole. Și nu după mult timp au inventat și șampania, pe care francezii o vor produce abia începând cu perioada Regenței

RON 46.40
1

Escrocii galeriilor de arta

Arta de a consuma inteligent

Arta de a consuma inteligent

Consumerism și cumpătare, răsfăț și abținere, trup și spirit, plăcere și abandon, abundență și grație și rafinament. Pe scurt, echilibru, respect de sine și fericire.„Când depășim măsura, cea mai mare plăcere devine cea mai mare neplăcere!“ Seneca„O grădină mică și câteva smochine, puțină brânză și, alături, trei sau patru prieteni – asta era opulența lui Epicur.“ Nietzsche, Călătorul„Rețeta pentru o viață fericită? Băi calde, coniac vechi, șampanie rece și mazăre proaspătă. “ Winston Churchill„– Cum faceți să rămâneți așa slab? Ce regim țineți?– Niciunul. Mă mulțumesc să mănânc atunci când mi-e foame și să mă opresc atunci când nu-mi mai este.“REGIMUL DE AURAcasăNu mâncați și nu beți în timp ce gătiți.Nu mâncați direct din frigider sau din cămară: întotdeauna puneți mân­carea pe o farfurie sau într-un bol…Chiar dacă nu e vorba decât de o gustare, nu mâncați în picioare, ci așezați-vă, pentru a vă bucura cât mai mult.Începeți totdeauna mesele cu o supă sau cu o salată.La sfârșitul mesei, înainte de a strânge, ambalați imediat ce rămâne pentru a nu fi tentați să mai mâncați.Totdeauna să aveți o rezervă strategică în geantă – fructe uscate sau un baton de proteine ca să nu cedați tentațiilor de pe stradă.La restaurantComandați sosurile separat.Cereți să vi se pună la pachet dacă v-ați săturat.Nu mâncați pâine.Împărțiți aperitivul, împărțiți desertul.ÎN FIECARE ZI A VIEȚII TALE:un pahar de apă la trezire și unul la culcare;trei mese ușoare;cu excepția legumelor, niciodată încă o porție;un singur pătrățel de ciocolată (de cea mai bună calitate);la două zile de derapaj, două de recuperare;să mănânci cu prietenii din plăcere și singur, pentru sănătate;supe iarna, salate de crudități vara;nu mai mult de cinci mese la restaurant pe săptămână;numai în restaurante de calitate sau te mulțumești cu sandvișurile de acasă;produse de calitate „bio“ (asta ar trebui să fie de la sine înțeles);puțin zahăr sau deloc;două sau trei linguri de ulei de cea mai bună calitate (de măsline, de nuci, de sâmburi de struguri…);legume și fructe;pește, ouă sau carne slabă de două sau trei ori pe săptămână;interdicțiile sunt interzise – corpul tiranizat se răzbună;râzi, râzi cât mai mult

RON 42.65
1

Confesiunile unui iubitor de vin

In deruta. Doamnele de marti

Arta de a trai bine

Arta de a trai bine

Managementul așteptării • Pantofii celorlalți • Cercul demnității • Antiproductivitatea • Iluzia autocercetării • Capcana autenticității • Un „nu“ de doar cinci secunde • Cercul competenței • Secretul stabilității • Tirania chemării • Temnița bunului renume • Gândirea Black-Box • Iluzia „sfârșitului poveștii“ • Micul sens al vieții • Cele două euri • De preferat o viață bună unei morți frumoase • Vâltoarea autocompătimirii • Hedonism și eudemonism • Cartea grijilor • Citadela mentală • Invidia • Prevenția • Capcana atenției • Capcana dogmei • Ciudățenia, prietena omului • Problema secretarelor • Laudă modestiei Vă aflați într-un avion care zboară de la Frankfurt la New York. Cât de des credeți că aparatul este pe culoarul său? 90% din timp? 80% din timp? 70% din timp? Răspunsul corect este: niciodată. Dacă stați la fereastră și lăsați privirea să alunece peste marginea aripii, puteți observa agitația flapsurilor – rolul lor este să corecteze permanent direcția de zbor. Pilotul automat calculează de o mie de ori pe secundă devierea de la starea reală la cea proiectată și trimite ordinele de corectare la ampenaj... Așa cum funcționează un avion sau un automobil, tot astfel se întâmplă și cu viața, care este supusă unor permanente turbulențe, ne luptăm cu toți curenții laterali și cu toate capriciile neprevăzute ale vremii. Dar suntem programați să acționăm doar ca niște naivi piloți de vreme bună: supraapreciem rolul setup-ului și subapreciem sistematic rolul corectării. Cunoaște-ți limitele competenței și oprește-te să te apuci de ceva nou, din plictiseală! Care e rolul destinului? Care e rolul banilor? Fiecare generație își pune aceste întrebări, dar răspunsurile rămân o dezamăgire. De ce? Pentru că întotdeauna căutăm un principiu unic, o doctrină unică, o singură regulă. Însă acest gral al căii unice și simple nu există. În ultima vreme s-a petrecut o revoluție mută în domeniile gândirii. În știință, politică, filozofie, medicină, artă și psihologie, gânditorii au ajuns să priceapă că lumea este mult prea complicată pentru a o rezuma într-o idee mare sau într-un mănunchi de principii. Avem nevoie de o trusă de modele mintale pentru a înțelege ce se întâmplă și... voilá! 52 de instrumente intelectuale pentru o viață mai bună

RON 46.37
1

Arta de a gandi limpede

Arta de a gandi limpede

Creierul uman este optimizat pentru o viata de vanator-culegator. Astazi traim insa intr-o lume radical diferita. Prin urmare, comitem sistematic greseli de gandire cu efecte catastrofale. Un studiu atent facut asupra capcanelor gandirii si cateva raspunsuri la marile intrebari moderne. • De ce preferam sa avem o harta, chiar si gresita • De ce esti fie solutia, fie problema • Ai grija ce-ti doresti • Felicitari, ai castigat la ruleta ruseasca • Mai putin inseamna mai mult • Nu accepta bauturi oferite gratis • Dulci minciuni inofensive • Asasineaza-ti favoritii • Controlezi mult mai putin decat iti inchipui • Sa nu-ti platesti niciodata avocatul cu ora • Nu te agata de lucruri • Calamitatea conformismului • Daca auzi in spate ropot de copite, nu te astepta sa apara o zebra • Nu conteaza ce spui, ci cum spui • Mitul mintilor care gandesc la fel • Deseneaza tu tinta in jurul sagetii • Cum sa profiti de neverosimil • Deosebirea dintre risc si incertitudine • La vanatoare de tapi ispasitori Cum sa-I usurezi pe oameni de milioanele lor. Un fermier indopa o gasca. La inceput, pasarea era suspicioasa, intrebandu-se "Ce se petrece aici? De ce-mi da sa mananc atat?“ Timp de cateva saptamani, omul a continuat sa o hraneasca in acelasi ritm, pana cand, intr-un tarziu, gasca a inceput sa prinda incredere. Dupa doua, trei luni, oratania era sigura ca fermierul nu-i vrea decat binele si fiecare zi in care primea mancare din belsug ii confirma parerea. Pe deplin convinsa de generozitatea omului, pasarii nu i-a venit sa creada cand, inainte de Craciun, fermierul a scos-o in ograda si a taiat-o. Gasca a cazut victima rationamentului inductiv - tendinta de a trage concluzii generale pornind de la observatii particulare. Filozoful David Hume a folosit aceasta alegorie in secolul al optsprezecelea, pentru a atrage atentia asupra riscurilor gandirii de tip inductiv. Dar nu numai gastele risca sa-i cada prada. Gandirea inductiva nu este totusi poarta catre ruina; ba chiar se poate face avere pe seama ei, expediind cateva e-mailuri. Iata cum: redactati doua previziuni referitoare la piata bursiera - una in care prognozati ca preturile vor creste in luna care urmeaza si cealalta in care prevedeti o scadere in aceeasi perioada. Trimiteti-o pe prima prin e-mail la 50 000 de persoane si pe cea de-a doua la alte 50 000. Sa presupunem ca dupa o luna indicii bursieri au scazut. Acum puteti trimite doua noi mesaje, de data aceasta numai celor 50 000 care au primit predictia initiala corecta si pe care ii impartiti in doua grupuri: celor din primul grup le spuneti ca preturile vor scadea luna urmatoare, iar celor din grupul al doilea, ca vor creste. si continuati in mod similar. Dupa zece luni va vor mai ramane aproximativ o suta de persoane, carora le-ati trimis prognoze impecabile. Din punctul lor de vedere, sunteti un geniu. Ati dovedit ca aveti cu adevarat capacitati premonitorii. Unele dintre aceste persoane vor fi dispuse sa va incredinteze banii lor. Luati-i si plecati sa incepeti o viata noua in Brazilia. De ce sunt lenese echipele. In 1913, studiind performantele cailor, Maximilian Ringelmann, un inginer francez, a ajuns la concluzia ca forta a doua animale care trag o caruta nu este egala cu de doua ori forta unuia singur. Surprins de acest rezultat, el si-a extins cercetarile asupra oamenilor. A cerut unui grup de barbati sa traga o franghie si a masurat forta aplicata de fiecare dintre ei. In medie, daca doi oameni trageau impreuna, fiecare investea in activitate doar 93% din forta proprie; daca trageau trei persoane, valoarea scadea la 85%, iar cu opt persoane se ajungea doar la 49%. stiinta numeste acest fenomen trandaveala sociala. El se manifesta atunci cand performanta individuala nu este vizibila in mod direct, ci se contopeste cu efortul de grup. Trandaveala sociala se inregistreaza in randul canotorilor, dar nu in cursele de stafeta, fiindca aici contributiile individuale sunt usor de identificat. Comportamentul este unul rational: de ce sa-ti investesti intreaga energie, cand si numai jumatate este suficienta - mai ales cand aceasta mica scurtcircuitare trece neremarcata? Simplu spus, trandaveala sociala este o forma de trisare de care cu totii ne facem vinovati, chiar daca se manifesta inconstient, asa cum s-a intamplat in cazul cailor lui Ringelmann

RON 52.15
1

Arta de a gandi limpede

Arta de a gandi limpede

CUM SA-I USUREZI PE OAMENI DE MILIOANELE LOR Un fermier indopa o gasca. La inceput, pasarea era suspicioasa, intrebandu-se "Ce se petrece aici? De ce-mi da sa mananc atat?" Timp de cateva saptamani, omul a continuat sa o hraneasca in acelasi ritm, pana cand, intr-un tarziu, gasca a inceput sa prinda incredere. Dupa doua, trei luni, oratania era sigura ca fermierul nu-i vrea decat binele. Si fiecare zi in care primea mancare din belsug ii confirma parerea. Pe deplin convinsa de generozitatea omului, pasarii nu i-a venit sa creada cand, inainte de Craciun, fermierul a scos-o in ograda si a taiat-o. Gasca a cazut victima rationamentului inductiv - tendinta de a trage concluzii generale pornind de la observatii particulare. Filozoful David Hume a folosit aceasta alegorie in secolul al optsprezecelea, pentru a atrage atentia asupra riscurilor gandirii de tip inductiv. Dar nu numai gastele risca sa-i cada prada. Gandirea inductiva nu este totusi poarta catre ruina; ba chiar se poate face avere pe seama ei, expediind cateva e-mailuri. Iata cum: redactati doua previziuni referitoare la piata bursiera - una in care prognozati ca preturile vor creste in luna care urmeaza si cealalta in care prevedeti o scadere in aceeasi perioada. Trimiteti-o pe prima prin e-mail la 50 000 de persoane si pe cea de-a doua la alte 50 000. Sa presupunem ca dupa o luna indicii bursieri au scazut. Acum puteti trimite doua noi mesaje, de data aceasta numai celor 50 000 care au primit predictia initiala corecta si pe care ii impartiti in doua grupuri: celor din primul grup le spuneti ca preturile vor scadea luna urmatoare, iar celor din grupul al doilea, ca vor creste. Si continuati in mod similar. Dupa zece luni va vor mai ramane aproximativ o suta de persoane, carora le-ati trimis prog­noze impecabile. Din punctul lor de vedere, sunteti un geniu. Ati dovedit ca aveti cu adevarat capacitati premonitorii. Unele dintre aceste persoane vor fi dispuse sa va incredinteze banii lor. Luati-i si plecati sa incepeti o viata noua in Brazilia. DE CE SUNT LENESE ECHIPELE In 1913, studiind performantele cailor, Maximilian Ringelmann, un inginer francez, a ajuns la concluzia ca forta a doua animale care trag o caruta nu este egala cu de doua ori forta unuia singur. Surprins de acest rezultat, el si-a extins cercetarile asupra oamenilor. A cerut unui grup de barbati sa traga o franghie si a masurat forta aplicata de fiecare dintre ei. In medie, daca doi oameni trageau impreuna, fiecare investea in activitate doar 93% din forta proprie; daca trageau trei persoane, valoarea scadea la 85%, iar cu opt persoane se ajungea doar la 49%. Stiinta numeste acest fenomen trandaveala sociala. El se manifesta atunci cand performanta individuala nu este vizibila in mod direct, ci se contopeste cu efortul de grup. Trandaveala sociala se inregistreaza in randul canotorilor, dar nu in cursele de stafeta, fiindca aici contributiile individuale sunt usor de identificat. Comportamentul este unul rational: de ce sa-ti investesti intreaga energie, cand si numai jumatate este suficienta - mai ales cand aceasta mica scurtcircuitare trece neremarcata? Simplu spus, trandaveala sociala este o forma de trisare de care cu totii ne facem vinovati, chiar daca se manifesta inconstient, asa cum s-a intamplat in cazul cailor lui Ringelmann

RON 51.06
1

Arta de a darui libertate

Arta de a darui liniste

Dictionar indragostit de parfumuri

Geanta, un amor de-o viata

Geanta, un amor de-o viata

„Secretul fericirii e să iubești, să prețuiești și să apreciezi ceea ce ai, să nu te compari niciodată cu alții și, în fiecare zi, să te porți cât poți tu de bine. Nu geanta e aceea care ne face fericite, ci dragostea pe care i-o purtăm. Geanta lui Miyako e simplă și sobră, dar i se potrivește perfect. Simți că e o geantă iubită. Iar asta o face frumoasă. Dar să nu uitați niciodată ceea ce spunea Henry Ford: cele mai frumoase lucruri din lume sunt acelea a căror greutate în exces a fost eliminată.“ Dominique Loreau „Surplusul de zorzoane trădează lucrul ieftin, în vreme ce obiectul de lux e impecabil, simplu și curat, pur și sănătos, iar nuditatea lui îi relevă calitatea ireproșabilă. Acest aflux de falsă bogăție e imoral și, mai presus de orice, ten­dința de a ornamenta excesiv e o nevoie la fel de falsă, o abominabilă mică perversitate.“ LE CORBUSIER Anatole France spunea că o persoană care nu are niciun secret e lipsită de șarm. Geanta e grădina noastră secretă, unicul nostru spațiu adevărat de intimitate. Ea ne păzește conturile bancare, scrisorile răvășite, fotografiile de suflet, port-bonheur-urile, carnețelul de adrese… E singurul spațiu în care ne putem ascunde apetitul gurmand și dezordinea sau ordinea maniacală, la adăpost de orice indiscreție. „Vreau o singură geantă cu care să merg la concert, să mă întâlnesc cu prietenele și să ies în oraș; mă gândesc mereu la ce ar însemna pentru mine geanta ideală și mi-ar plăcea să termin cu gândurile astea, mi-ar plăcea să găsesc o geantă din piele îngrijit realizată, care să-mi servească tot timpul și peste tot, care să aibă vreme să se patineze.“ CHANTAL Suntem cu totul sufocați de piața de consum în masă. Și îi disprețuim prea mult pe consumatori: numeroase genți sunt scumpe, deși sunt fabricate în China, din materiale de proastă calitate. Ceea ce le face să coste atât de mult e doar marketingul; însă calitatea și savoir-faire-ul lipsesc. Gențile acestea nu mai sunt făcute să dureze, ci sunt făcute să fie „consumate“ și înlocuite rapid. În unele firme de lux, cultura frumosului nu mai există. Pentru omul de afaceri „normal“, primul criteriu de care trebuie să se țină seama în privința vânzării unui produs este prețul. Însă pentru mărcile cu tradiție, prețul vine abia pe locul al doilea. Principala lor preocupare nu e aceea de a obține profit, ci aceea de a deveni numărul unu în lumea modei. Atunci vor putea să vândă orice vor dori, la prețuri complet nebunești. Atunci nu vor mai vinde o geantă, ci vor vinde un vis, o marcă, un logo

RON 37.11
1

Arta de a renunta cu stil

Arta de a renunta cu stil

„În viață este preferabil să te obișnuiești să pierzi. Ca să te scutești de multă tristețe. “ Helmut Berger A fi înseamnă mai mult decât a avea. Iar a avea stil înseamnă totul. Le style c’est l’homme!Putem chiar să facem un pas și mai departe și, oricât de paradoxal ar părea, să considerăm eșecul un secret al succesului. Dacă Vladimir Nabokov nu ar fi ajuns în exil, scăpătat, ar fi murit ca mărunt poet și mare colecționar de fluturi. Spre norocul nostru, al tuturor, dar probabil și spre norocul său, a avut șansa să piardă totul. Nu numai că triumfurile mărețe și eșecurile răsunătoare merg umăr la umăr, ci uneori paguba și nereușita, ori ghinionul, netezesc calea triumfului.„Când hoinăresc pe străzi, prin piețe și de-a lungul canalului“, scria Nabokov, „simt difuz buza umezelii prin tălpile găurite – și îmi port cu mândrie norocul inexplicabil.“ „Prho­prhietatea, drhagul meu, prho-prhie-ta-tea este o întâmplarhe. Am pierhdut totul, în schimb ne-am rhăspândit în lumea larhgă. Parhis, Madrhid, Amerhica de Sud. Să rhămâi merheu în prhovincie, la noi în Estonia, ce plictiseală de moarhte!“ Un bătrân conte din țările baltice Cel mai sărman copil pe care l-am întâlnit vreodată a fost Ali Kashoggi, fiul cel mic al multimilionarului Adnan Kashoggi. Camera sa din palatul lui Kashoggi, construit în munții care domină Marbella, avea dimensiunile unei hale de sport. Toate jucăriile erau model XXL: ursuleți gigantici, mașinuțe gigantice, printre care replici miniatu­rale de Ferrari și Rolls-Royce. Iar în mijlocul tumultului de sunete și lumini stridente trona Ali, un spirit agasant, insuportabil, care-și tortura nenumăratele surori, nesuportând să rămână singur nici măcar o clipă, trecând permanent de la plictiseală la agitație. Ca să fie distrat, i se aduceau clovni în fiecare după-amiază, dar nu l-am văzut niciodată zâmbind. Mai târziu, am aflat că ar fi fost trimis să urmeze școala la New York. Probabil la una din acele rich kids schools, ca Dwight, Spence ori St Ann’s. Spence se distinge grație elevelor de unsprezece ani deja echipate cu genți Prada, iar Dwight și St Ann’s prin consumul de alcool și de droguri din rândul elevilor. Ce i-ar mai putea bucura pe acești copii? Spre a-și compensa abundența din copilărie, nu le-ar mai rămâne decât să se facă hippies, în Goa, sau tramps dependenți de heroină, în Alger. Stră-străbunicul meu, contele Stephan Széchenyi, practica altruismul vecin cu nebunia, crezând cu tărie că ar fi preferabil să renunți la lucruri înainte de a-ți fi luate.Cum un valet de calitate prezintă particularitatea de a-și domina stăpânii, este un lux să nu ai un valet. Ultimul Duce de Marl­borough depindea în asemenea hal de valetul său, încât odată, când călătorea singur, s-a mirat de ce periuța de dinți nu face spumă de la sine. Cea mai bună soluție este să poți deveni propriul tău valet. Să îți aduci singur mâncarea la pat, să te trimiți singur la cumpărături. Economisind astfel și bani, și nervi

RON 42.65
1

Arta de a darui timp

Arta de a trai fara stiri