154 rezultate (0,24586 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Si s-a dansat lambada

Si s-a dansat lambada

Ma intorc peste gardut, sunt in dreptul intrarii in biserica. Oamenii au inaintat, soldatii s-au retras vreo 20 de metri. Tin armele in sus. Sunt langa ei. O fata – studenta? – il imbratiseaza pe un ofiter, plangand. Ce e asta? O fi fiica-sa? Ii este frica? ... Nu e fiica-sa. Vrea probabil sa-l convinga sa nu traga... Soldatii sunt toti tineri, sunt in termen, cu uniforme kaki. Ofiterul e capitan de la trupele de interventie... Plange. Ofiterul plange. Ma uit la soldatul care e mai aproape de mine, din capatul sirului. Pare ca mesteca ceva si bolboroseste: plecati, mai... plecati... E singurul – sa zicem – mai agresiv. Numai verbal. Ceilalti soldati nu scot o vorba. Par beti, poate drogati, speriati. Ma pomenesc cu ceva in gat, care sta acolo si vrea sa iasa, si vorbesc: „Domnule capitan... (si ma opresc o clipa, ce sa-i spun mai departe?)... nu e bine ce faceti...”. Tipul se uita la mine si plange, zicandu-mi „Plecati de aici, va rog, plecati...”. ... Nu-mi amintesc sa fi auzit ordinul, eram la un metru de soldati, cu fata la ei, ma uitam cum trag in aer. Trag, trag si nu mai contenesc, oare isi golesc incarcatoarele? E un zgomot asurzitor. Nu mi-e frica fiindca sunt langa ei si vad ca tin armele in sus, trag peste mine, nu ma pot atinge. Au terminat de tras si dupa clipa de liniste care s-a facut aud urletele multimii. Ma intorc. Au fugit toti in spate, spre strada 30 Decembrie (azi Memorandumului). Dar s-a tras numai in aer. Nu e nici un mort. Pe trotuar se pare ca e un ranit, probabil un glonte a ricosat din zid. - Mihai Barbulesc

RON 29.10
1

Clujul meu in oglinda timpului

Clujul meu in oglinda timpului

Sunt clujean de obârșie. Vrerea lucrurilor a fost să-mi exersez meseria în Franța. Cu un an în urmă publicam cartea Parisul meu. Din jurnalul unui francez prin adopție. Am simțit însă nevoia imperioasă de a-i construi și imaginea simetrică. Așa s-a născut opusul de față: Clujul meu în oglinda timpului. Sunt adunate în acest volum poveşti despre Clujul meu, Clujul familiei mele, Clujul Ardealului, Ardealul dintre cele două Războaie, Ardealul de sub Vama Feleacului, Ardealul de azi, Ţara de azi, lumea de azi… Amintiri despre oameni care au fost, evenimente care s-au petrecut, experienţe care nu se vor repeta, lucruri care nu s-au spus… (Horea Porumb

RON 29.10
1

Inflexiuni. Dialoguri

Inflexiuni. Dialoguri

Dialogurile de față au o poveste incitantă, pe care voi încerca să o rezum aici. Ele au adunat împreună oameni, locuri, conjuncturi, epoci chiar, având în vedere că ultimele două s-au desfășurat în plină criză pandemică. Să încep așadar cu începutul: Inflexiunile au fost mai întâi gândite ca niște evenimente recurente, urmând să aibă loc la Cluj, iar conceptul lor s-a reformulat de mai multe ori de la momentul inițial. M-am consultat cu prietenele mele Ruxandra Cesereanu și Cristina Eșianu Farcaș, iar apoi cu Anda Vișan, am dezbătut și redezbătut formula cea mai explozivă pentru niște dialoguri interdisciplinare care, nestrunite cum trebuie, ar fi putut să producă un mare haos ideatic. Aceasta pentru că interdisciplinaritatea e interesantă, însă uneori mult prea proteică pentru a da roade. Formula care s-a impus încetul cu încetul a fost cea în care subiectul își crea cadrul, precum și interlocutorii. Concepute inițial pe o axă temporală regulată, o dată la o lună și jumătate, dialogurile s-au mulat încetul cu încetul pe structura vremurilor pe care le-am trăit în ultimii doi ani. Tangențiale și intempestive, spontane și îndelung pregătite, pline de seriozitate, dar și de ireverență. Cred că ceea ce mi-am dorit cel mai mult de la ele a fost crearea unui anumit spirit, a unei stări afective de așteptare, a unui eveniment care nu poate fi preîntâmpinat. Ceea ce putea fi pus în scenă erau doar condițiile acestui eveniment, etica și orientarea lui. Vorbind despre acești din urmă vectori ai evenimentului, va trebui să amintesc faptul că cea mai grea a fost alegerea titlului. Până la urmă, cum însăși ideea de eveniment se află în centrul spiritului SenseLab, am discutat cu Erin Manning și i-am propus ca dialogurile să poarte amprenta publicației acestui laborator de cercetare-creație atât de neobișnuit, în cadrul căruia am activat atâția ani. Inflexions-Inflexiuni. Mai ales că unul dintre dialoguri, desfășurat în septembrie 2019, l-a avut ca invitat pe Erik Bordeleau, colaboratorul meu de lungă durată de la SenseLab. Celelalte coordonate s-au impus de la sine: cafeneaua alternativă Ceramic Cafe de la Cluj era spațiul ideal pentru astfel de dezbateri. Un spațiu iubit de studenți și care scotea universitatea în afara cadrelor ei obișnuite. A fost ideea îndelung susținută de Adrian Tușa și de Corina Ilea, creatorii Ceramic Cafe, care, atunci când afluxul publicului la primul eveniment, în aprilie 2019, intitulat Despre distopia lumii de azi, a depășit cu mult așteptările noastre, iar scaunele s-au dovedit insuficiente, au propus extrem de degajați ca lumea să se așeze pe jos. Ceea ce s-a și întâmplat. Nonșalanța evenimentelor Inflexiuni li se datorează și lor. Tinerii au urmărit discuțiile de pe treptele Ceramicului, s-au conectat, unii dintre ei, la transmisia live. Am înțeles atunci cât de necesare erau astfel de dezbateri. Cum am menționat în introducerea mai multor dialoguri, am invitat de obicei unul dintre cei doi interlocutori la discuție, iar acesta îl propunea la rândul său, în funcție de subiect, afinități, ritm, interese intelectuale, pe cel de al doilea. În câteva rânduri pasul în doi nu s-a concretizat, formula finală dialogală fiind în egală măsură cea mai căutată și cea mai naturală cu putință. EBS Radio s-a alăturat rapid acestui proiect, invitându-ne adesea, pe mine sau pe invitații mei, să vorbim despre subiectul respectiv, în ziua evenimentului. Anca Brășfălean a fost mereu o gazdă curioasă și provocatoare. Îmi amintesc de asemenea figura lui Emanuel Lupașcu-Doboș, care a consemnat cu atenție, inteligență și spirit critic câteva dintre incursiunile noastre inflexionare și le-a publicat pe Bookhub.ro, la sugestia Nonei Rapotan. Ulterior, patru dintre aceste dialoguri au fost publicate în revista Steaua, la sugestia Ruxandrei Cesereanu, transcrise fiind de masteranzi și doctoranzi ai Departamentului de literatură comparată de la Cluj – Constantin Tonu, Maria Barbu, Andreea Stoica și Maria Fărîmă. Acestora li s-a alăturat Ion Pițoiu, pentru transcrierea unuia din dialogurile nepublicate în Steaua. Maria Barbu și Constantin Tonu au preluat ultimele două dialoguri, desfășurate în condiții mai speciale: cel despre Știința voioasă a avut loc pe platforma Zoom pe data de 27 aprilie 2020, la cinci luni distanță față de dialogul precedent, al Lumilor secundare, și la mai mult de o lună de la închiderea pandemică planetară. Iar cel despre Politicile corpului a avut loc în septembrie 2020, pe terasa Ceramic Cafe București, de data aceasta cu puțină vreme înainte ca terasele, cafenelele, cinemaurile și teatrele să fie închise, în toamna anului 2020, datorită creșterii alarmante de cazuri Covid-19, imposibil de stăpânit la acel moment, în lipsa vaccinului. Inflexiunile vor continua, chiar dacă au făcut o pauză de un an. De aceea cred că e un bun moment – cel de a consacra un volum acestei prime runde de dezbateri pasionante. Pasionante atât pentru cei care s-au prin în joc, întrucât au fost de multe ori luați

RON 48.50
1

Inteligenta Materiei - editie aniversara

Inteligenta Materiei - editie aniversara

Există scrieri care nu mor niciodată pentru că sunt într-o continuă consonanță cu aspirațiile permanente ale sufletului omenesc. Marile opere ale omenirii sunt un argument.Sunt, pe de altă parte, creații, între care aș putea include și Inteligența Materiei, menite să aducă o orientare nouă, necesară unui moment de tranziție, o altă motivare a gândirii într-un timp bine determinat.În ordinea inteligentă a Universului, avem cu toții un rost și, în definitiv, suntem autori la marea operă a existenței. Autori în sensul consacrat al termenului sau nu, de vreme ce existăm, suntem interdependenți și necesari Universului. Important este să conștientizăm acest mare adevăr. Iată de ce am bucuria de a-mi exprima recunoștința față de toți cei care împărtășesc sentimentul de a fi.Suntem aici, în acest colț de Univers, expresia ultimă a evoluției. Mâna unui arhitect inteligent și nevăzut ne-a desprins din lut și ne-a construit după un plan din care transpare unicitatea sursei, treaptă cu treaptă, până la nivelul creierului capabil să se gândească pe sine.Tot ceea ce s-a întâmplat, pentru noi s-a întâmplat. Suntem rezultatul tuturor evenimentelor fericite și triste care ne-au precedat și cauza celor ce ne vor urma.Noi suntem cei ce lăsăm în urmă splendorile spiritului și ruinele nimicniciei, pentru că omul este singura ființă de pe Terra căreia i s-a dat să se implice în demersul naturii prin extensia inteligenței sale. Aceasta este responsabilitatea sa de a fi. Omul nu poate trăi pur și simplu, nu poate avea doar o existență pasivă. Cu sau fără voia sa, el se implică în fizica Universului. Prin gânduri, prin acțiune, prin faptele sale bune, prin faptele sale rele. Când adevărul acesta ne va pătrunde, abia atunci, în clipa astrală a devenirii noastre, se va aprinde în noi lumina inteligenței ce s-a regăsit pe sine după o lungă rătăcire pe cărări de Univers

RON 87.30
1

Povesti despre Cluj Vol. 6

Povesti despre Cluj Vol. 6

Primele scoli ale Ordinului Iezuit au fost destinate educarii propriilor membri. Dar succesul lor din punct de vedere didactic si posibilitatile existente in aceste institutii in vederea prozelitismului catolic au convins Ordinul sa primeasca tineri din afara sa, chiar pe cei de alta confesiune (protestanti si ortodocsi). In cateva decenii, iezuitii au creat o retea de scoli in intreaga Europa, dar si in coloniile de peste mari, in care ofereau, gratuit, cea mai buna educatie din epoca. Era primul sistem de invatamant la nivel mondial, unitar din punct de vedere al programei scolare, al structurii de organizare institutionala, al autorilor studiati, al pregatirii cadrelor didactice. Teoretic, nivelul de cunostinte al unui absolvent de scoala iezuita din Franta trebuia sa fie similar cu cel al unuia din Transilvania sau din Peru. - Lukacs Jozsef La Cluj s-a nascut un singur principe, iar numele sau a fost Stefan Bocskai. In mod surprinzator, casa in care acesta a vazut lumina zilei este invecinata cu cea in care a avut loc nasterea marelui rege Matia Corvin, celalalt cap incoronat originar din acest oras. Bocskai insusi era mandru de vecinatatea dintre cele doua case. Foarte interesant este faptul ca atat Matia Corvin, cat si Stefan Bocskai au ajuns sa vina pe lume la Cluj mai degraba din intamplare. [...] Cu toate acestea, asemeni lui Matia Corvin, Stefan Bocskai a fost si el mandru de originea sa clujeana si a incurajat initiativa conducerii orasului de a transforma casa in care vazuse lumina zilei intr-un monument al memoriei sale, impodobit cu blazonul sau princiar si cu o ampla inscriptie. - Tudor Salagean Cand ma pregateam sa dau startul unei vieti asa cum visasem, inceputul de toamna blanda, cu racoare dimineata si caldura la pranz, s-a sfarsit brusc intr-o dupa-amiaza de joi, cand peste oras s-a prabusit ploaia. Nu doar ploaia in sine a cazut atunci, ci practic am vazut cu ochii mei cum peste Cluj s-a prabusit un nou Cluj, cladire cu cladire, un oras in oglinda, dar mult mai posomorat, mult mai friguros, cu culori sterse si vant care sfasie pielea. Drumurile facute cu mare placere dimineata, spre lucru, s-au transformat, incet-incet, in singurele excursii posibile, in care trebuia sa fiu din ce in ce mai infofolita, pentru ca amaratul meu corp venit din sud, tanjitor dupa caldura, nu intelegea ce se intampla in jur. - Lavinia Balulesc

RON 29.10
1

Mintea de dincolo. Sinteza şi semnificatia experientelor mortii clinice

Mintea de dincolo. Sinteza şi semnificatia experientelor mortii clinice

Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită Experiența morții este suprema inițiere și calea care ni s-a dat pentru a deveni nemuritori. Scopul acestei cărți nu este de a reda ceea ce deja s-a spus despre experiențele din moartea clinică, ci de a realiza o sinteză a tuturor datelor oferite de sursele comentate și de a aduce în discuție semnificația pe care o pot avea aceste noi revelații. Este de asemenea important de observat că „dincolo” este tot aici, într-un univers spiritual paralel cu cel fizic, dar încă invizibil percepției noastre. Când vom reuși să transcendem la nivelul înalt al conștiinței cosmice, va dispărea și zidul despărțitor între „aici” și „dincolo”. Acela va fi momentul desăvârșirii ființei umane și ultimul act al evoluției noastre, anunțat de către toți promotorii Noii Spiritualități. (Dumitru Constantin-Dulcan

RON 53.90
1

Gheorghe sincai in evocari imnice

Gheorghe sincai in evocari imnice

Viețile unor scriitori sunt tot atât de exemplare ca operele lor. Între acestea, biografia lui Șincai, cărturar din generația de aur a Școlii Ardelene (alături de Samuil Micu și Petru Maior) capătă un relief pregnant, pentru dramatismul ei, oscilând între revoltă și umilință. Unii au comparat existența lui cu a lui Eminescu, ambii au avut o existență chinuită, dar asemănarea nu poate merge mai departe, decât poate dacă adăugăm intransigența cu care își susținea ideile; alții cu mai multă îndreptățire îi aseamănă biografia cu a lui Dante. Cei care s‑au ocupat de studiul vieții și operei sale consideră că ea ar constitui subiectul unui roman istoric sau al unui roman‑document. În lipsa acestui roman, poeți din toate generațiile au evocat momentele dramatice ale acestei vieți; și parcă secondând – la aceasta s‑a adăugat și opera sa principală, Hronica românilor și a mai multor neamuri, împărtășind același destin vitreg

RON 19.40
1

Centenarele Romaniei. Centenarele Aradului

Centenarele Romaniei. Centenarele Aradului

După proclamarea Unirii la Alba Iulia, nu toate cele 26 de comitate/judeţe solicitate de către români au intrat sub administraţia Consiliului Dirigent de la Sibiu. Pe parcursul anului 1919, autoritatea acestuia s-a extins, odată cu mutarea liniei de demarcaţie, stabilită prin Convenţia de Armistiţiu de la Belgrad, din 13 noiembrie 1918. Odată cu mutarea liniei de demarcație, s-a instaurat și administrația românească. În consecinţă, anul 2019 a fost Centenarul instaurării administraţiei românești în marea majoritate a comitatelor din Transilvania și Banat. Prezentul volum, Centenarele României, Centenarele Aradului (1918/1919-2018/2019), cuprinde un număr de 23 de studii, pe care participanţii la cele două conferinţe de la Arad au socotit că doresc să le publice în acest volum. Considerăm că acesta poate fi o modestă contribuţie la omagierea memoriei timpurilor de acum 100 de ani și a eroilor acelor vremuri: poporul român, împreună cu elitele sale din diverse domenii. (Corneliu Pădurean

RON 48.50
1

Romanele poetilor

Romanele poetilor

Editie ingrijita de Ioan Pintea si Menut Maximinian Cuvant-inainte de Menut Maximinian Pe coperta: Marcel Lupse, Lupta lui Iacob cu ingerul (detaliu), ulei pe panza, 200x240cm, 2004 Proiect editorial aparut sub egida Bibliotecii Judetene „George Cosbuc” Bistrita-Nasaud si a Societatii Scriitorilor din Bistrita-Nasaud Raportarea poetilor la roman este un demers care s‑a facut diferit de catre fiecare autor si cu rezultate la fel de diferite. Cativa dintre ei s‑au „convertit” in asa masura incat sunt perceputi acum mai degraba ca romancieri, altii isi pastreaza nealterat nimbul poetic. Chiar daca dreptul de a afirma ca romanele poetilor au adus mutatii esentiale in structurile epice sta sub o reala incertitudine, contributia lor ramane una de luat in seama, pentru ca nu au intrat intr‑un domeniu, fie el si bogat (asa cum de altfel este!), ca oaspeti, ci ca fiinte creatoare active, intr‑un teritoriu care este/devine si al lor. (ANDREI MOLDOVAN

RON 38.80
1

Un parinte fondator al Romaniei Mari: Alexandru Vaida Voevod

Un parinte fondator al Romaniei Mari: Alexandru Vaida Voevod

Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, aparut sub egida Fundatiei Transilvania Leaders Natiunea romana care traieste in monarhia austro-ungara asteapta si cere – dupa multe suferinte de veacuri – afirmarea si valorizarea drepturilor ei, nestramutate si inalienabile, la deplina viata nationala. - Alexandru Vaida Voeovd Alexandru Vaida Voevod s‑a dedicat mai bine de o jumatate de secol natiunii sale. Momentul de varf al carierei lui, dupa cum singur o marturisea, au fost anii 1918‑1921, care il plaseaza printre fauritorii Romaniei Mari. Ceea ce s‑a petrecut inainte sau dupa aceasta perioada a fost politica si speranta, curaj si dedicatie pentru natiune. Optiunile sale, unele discutabile, sunt puse in umbra de realizarea, la 1 Decembrie 1918, a unitatii politice romanesti. Marea tranzitie, avand ca punct de plecare Romania Mare, s‑a conturat, din pacate, mai mult in sfera politicului. In acelasi timp, este adevarat, a fost scurta, putin peste doua decenii. Tara noastra pierde in 1940, rand pe rand, o parte din teritoriile recunoscute de Conferinta de Pace de la Paris, iar cel de‑al Doilea Razboi Mondial, cu urmarile sale, pune capat procesului tranzitional democratic. Vaida a fost martorul trecerii romanilor de la euforie la dezamagirea de dupa 1945. Personalitatea lui Vaida Voevod, comparabila cu oricare dintre contemporanii sai cehi, slovaci, sarbi, polonezi etc., se inscrie intr‑o galerie a figurilor de factura istorico‑politica generata de complicatele probleme ale Europei Central‑Estice. Ambianta inceputului de secol XX a format un gen aparte de oameni politici, specifici asa‑numitei Europe de Mijloc. - Liviu Maior

RON 43.65
1

Institutii medievale romanesti

Institutii medievale romanesti

Institutii medievale romanesti. Adunarile cneziale si nobiliare (boieresti) din Transilvania intre secolele al XIV-lea si al XVI-lea. Romanii sunt popor sud-est european ca toate popoarele din zona, pe de o parte, cu anumite caracteristici proprii, pe de alta. Nu sunt nascuti sa fie nici inapoiati si nici avansati, nici imitatori innascuti si nici originali din cale-afara. Romanii - oriunde s-au aflat in sud-estul european in Evul Mediu - au avut o civilizatie a lor agrar-pastorala si, de la o vreme, au dobandit constiinta dublei lor mosteniri, pe de o parte (prin originea romana, numele etnic venit de la Roma, limba romanica, crestinarea in latineste) occidentala, iar pe de alta parte (prin biserica lor de forma bizantino-slava, prin limba slavona a cultului, a cancelariilor si a culturii scrise medievale, prin alfabetul chirilic folosit, pana in secolul al XIX-lea, inclusiv in grafia limbii romane) rasariteana. Din imbinarea acestor doua forme de civilizatie europeana s-au nascut societatea, spiritualitatea si identitatea romaneasca. In Transilvania, spre deosebire de cele doua Valahii ramase libere sau autonome (in care stapanii si supusii erau de aceeasi etnie), peste autohtonii cuceriti s-a asezat o patura de stapani, de alta credinta, de alta limba si cu alte obiceiuri, care au inabusit in mare masura functionarea societatii locale, dar nu au putut-o adapta pe deplin si nici eradica. Adunarile cnezilor si nobililor (boierilor) romani sunt o mostra de institutie traditionala romaneasca transilvana, nascuta in cadrul ,"Romaniilor" sau "Vlahiilor" vechi, si adaptata apoi rigorilor impuse de oficialitatea ungara care adoptase modelul confesional si social-politic central-european (german) si apusean. Aceste institutii demonstreaza deopotriva rezistenta si adaptare, traditie si innoire, exclusivism si acceptare, conservatorism si inovare, persistenta intru etnicitatea veche si treceri spre o alta identitate. Multi contemporani se intreaba cum de romanii, despartiti si razletiti in atatea realitati politice distincte vreme de multe secole, si-au pastrat identitatea, care a condus in Epoca Moderna la formarea statului national unitar. O explicatie este "vesnicia nascuta la sat" - cum ar fi spus Lucian Blaga -, care a conservat traditia, dar exista si alti factori. Unul dintre ei este elita romanilor. In ciuda unor impresii de suprafata si clisee, romanii au avut intotdeauna conducatori, chiar daca unii au fost simpli preoti, iar altii, doar fruntasi ai satelor. Din acestia s-au nascut juzii sau cnezii, care si-au ales ducii sau voievozii si s-au strans periodic in adunari, ca sa se aleaga dintre ei cei mai buni, sa se judece, sa previna incalcarile, sa faca petitii, sa stabileasca posesiunile si proprietatile etc., cu alte cuvinte, sa organizeze viata si sa protejeze comunitatea. Cartea aceasta cuprinde istoria unei parti a elitei romanesti, astazi aproape uitata, care a facut posibila curgerea vietii noastre pana in pragul mileniului al III-lea. - Ioan-Aurel Po

RON 87.30
1

Poetii Stelei 70

Poetii Stelei 70

Poetii de la Steaua s‑au aratat capabili a deborda practicile unei ideologizari opresive in poezie, in literatura in general. A fost unul din momentele cheie pentru evolutia ulterioara a programului artistic al publicatiei clujene, consemnat, de altfel, in toate demersurile ulterioare de sinteza asupra evolutiei literaturii noastre actuale. Revista a devenit un fanion al angajamentelor pentru deschiderea orizonturilor creatiei sub toate aspectele. - Constantin Cublesa

RON 29.10
1

Testamentul lui Adam

Testamentul lui Adam

Pe peretele din bucatarie, cerneala albastra a poemului incepea sa se stearga incet, ca absorbita parca de hartie: din cauza luminii care o uza facand-o cenusie, de culoarea prafului... Culoarea pulberii de pe trotuare depusa pe picioarele mele goale de copil: voi merge intruna pe drumul meu spre tine. Hartia se ingalbenea. Vremea trecea. Asa a trait ea singura. [...] Pana in ziua cand, douazeci si sase de ani mai tarziu, l-a vazut pe sotul ei intrand in libraria in care-si gasise recent de lucru, langa Institutul de Drept. Era la fel de tanar ca in ziua in care disparuse. Imediat i-a trecut prin cap gandul: e copilul meu. El este precis. Nu se poate altfel. L-a lasat sa iasa din librarie si a luat-o in urma lui pe trotuar. El si-a aprins o tigara americana. Ea nu s-a grabit, nu a vrut sa forteze lucrurile. S-a apropiat: „Domnule, mi se pare ca va cunosc. Dar v-am uitat numele”. (Jean-Francois Haas

RON 33.95
1

Liviu Rusu. Adevar si valoare

Liviu Rusu. Adevar si valoare

Dacă omul are o chemare în viață, aceasta este să creeze, să lase ceva în urma lui, să adauge ceva lumii, s-o înnoiască, s-o îmbogățească. (Liviu Rusu) Afirmând o concepție și o atitudine activiste, dinamice, Liviu Rusu a adus prin toate scrierile sale o contribuție importantă la dezvoltarea axiologiei românești. Ceea ce a definit dintotdeauna scrisul său a fost exprimarea clară și rigoarea metodologică. Idee însemna pentru Liviu Rusu o dezbatere amplă și nuanțată la palierele diverse ale gândirii, persuasiune, fervoare și dicțiune, care fascinau în scrieri, în discuții ocazionale sau organizate și deopotrivă în sălile de curs. Era profesorul care avea pasiunea valorii și adevărului, în numele cărora își punea la contribuție înzestrările de retor, pedagog și exeget, patetismul, care captivau în demonstrarea fiecărei afirmații, reprezentând pentru noi, generația anilor 60 ai secolului trecut, cum de altfel și mai înainte pentru generația cerchiștilor, în cuvintele lui Ștefan Aug. Doinaș, profilul unui „intelectual dornic de solul unor întemeieri critice, tribun pledând înflăcărat pentru adevăr și valoare, pentru valoarea adevărului, pentru singurul adevăr care este cel al valorii…”. Vitam impendere vero – acesta a fost principiul existențial al lui Liviu Rusu. (Vasile Voia

RON 38.80
1

Bulevardul

Bulevardul

„...astăzi nu te mai poţi apropia de Rebreanu decât păşind pe bulevardul Gheran”. (Adrian Dinu Rachieru) M-am născut la Bucureşti, într-o zi de luni, la 14 octombrie 1929, în casa argeşenilor Gheorghe şi Profira Gheran, numele tatălui fiind des întâlnit în zona dintre Arad şi Oradea, ceea ce mă face să cred că un străbun a trecut munţii cu oile, uitând să se întoarcă acasă – mai ales de va fi fost să dea de-o fată frumoasă (ceea ce, peste generaţii, aveam să păţesc şi eu). (N. G.) În 2015, s-au împlinit 50 de ani de când publicam în „Biblioteca pentru toţi” a Editurii pentru Literatură o trilogie integrală a prozei scurte rebreniene, unde, profitând de aprecierea lui Călinescu, potrivit căreia Ciuleandra ar fi o povestire mai amplă, am introdus-o în sumar, ca şi Calvarul, la rândul său roman. Dacă socotim că pregătirea acestor lucrări a presupus vreo doi ani de trudă, datorită stabilirii textului ce-mi impusese compararea multor ediţii antume, s-ar aduna vreo 54 de ani de stupidă perseverenţă. Pe vremea aceea, aveam 38 de ani. Vârstă frumoasă. După cum mai deunăzi, în 2015, aveam să împlinesc 85 de ani, etate patriarhală, dar jenantă, dacă ţii seama de restricţiile medicilor şi le-ai respecta. Nu ştiu când a trecut timpul, după cum nu voi repeta zicala ajunsă refren: „De-ar fi să mai trăiesc o dată, la fel aş lua-o de la capăt”. Nu! La vârsta când sinceritatea oricărei afirmaţii nu comportă niciun risc, o spun fără tăgadă: n-aş repeta defel aceeaşi experienţă. Cel puţin în ţara în care mi-a fost dat să deschid ochii, frumoasă, „mândră-n toate cele”, dar cu un dispreţ suveran faţă de orice muncă ştiinţifică, indiferentă faţă de valorificarea patrimoniului său cultural, adevărata carte de vizită cu care s-ar putea prezenta în lume, zestre fundamentală când tinde să-şi construiască prezentul şi să scruteze viitorul. (Niculae Gheran

RON 38.80
1

Carte si tipar la Balgrad 1567-1702

Carte si tipar la Balgrad 1567-1702

Timp de 135 de ani, intre 1567 si 1702, cu mici intreruperi, aici s-au tiparit texte de referinta pentru scrisul romanesc, Alba Iulia fiind, in ordine cronologica, dupa Targoviste, Sibiu si Brasov, al patrulea centru din spatiul romanesc medieval si al modernitatii timpurii profilat pe editarea cartilor cu caractere chirilice. Ceea ce a conferit insa o individualitate distincta acestui centru tipografic a fost prezenta catorva personalitati in jurul carora s-a coagulat activitatea editoriala in diferite perioade: mitropolitul Simion Stefan, popa Ioan Zoba din Vint si Mihai Istvanovici, ultimul si in calitate de tipograf. Chiar daca nu este atestata in mod indubitabil, prezenta lui Coresi in resedinta transilvana, inca de la inaugurarea tipografiei de aici, poate fi luata in consideratie. Textele romanesti pe care acestia le-au pus in circulatie la Balgrad nu au fost simple transpuneri mecanice ale unor manuscrise sau editii anterioare (cu exceptia Evangheliei cu invatatura din 1641). Aproape fiecare dintre cartile tiparite, in special intre 1648-1699, reflecta o conceptie editoriala avansata in privinta selectiei si a prelucrarii textelor, a calitatii traducerii si a asigurarii unui aparat critic adecvat, cu prefete, epiloguri si adnotari marginale deosebit de pertinente. Mitropolia Balgradului devine, incepand din ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, un ferment al vietii spirituale romanesti, ierarhii ortodocsi fructificand, cu mult tact, pozitia curtii princiare transilvanene, precum si politica culturala a domnilor munteni, reusind sa atraga in acest demers editorial cativa carturari recunoscuti, din randul carora s-au distins, alaturi de localnici, mai multi tipografi proveniti din Tara Romaneasca si Moldova. Cartile tiparite la Balgrad ilustreaza, in acelasi timp, modul in care ideile novatoare ale Reformei au fertilizat climatul spiritual autohton, fara a-l subordona insa, fapt care a permis edificarea unei constiinte culturale unitare. Procesul de unificare a normelor literare, care va fi sesizabil in tipariturile religioase din jurul anului 1750, este anticipat, intr-un fel, cu un secol mai devreme, de acei savanti din anturajul lui Simion Stefan, ca si de discipolul lui Antim Ivireanu, Mihai Istvanovici, in 1699. - Eugen Pave

RON 67.90
1

Vin ramele (nuvele)

Vin ramele (nuvele)

Ca de actuala, e actuala rau, desi actiunea se petrece intre 1945 si 1965, pe vremea comunismului sovietic si rudimentar. Se pare ca ramele vin la noi ori de cate ori ceva merge prost. (MIHAI TATULICI) Primul personaj principal al volumului de nuvele, intitulat cu obstinatie Vin ramele, este insusi sistemul. Sistemul vazut, conspectat si trait la nivelul articulatiilor celor mai fi ne si mai ascunse, in increngatura de capilare minuscule, periferice chiar, care alcatuiesc visceralitatea joasa, bazala. In jungla aceea trebuia si putea fi prins omul de rand, omul comun. Locurile actiunii nu sunt spectaculoase, dimpotriva; sistemul exista si pretindea oriunde complicitati oneroase, respectarea protocolului, facerea de concesii si compromisuri, pentru a-l obliga pe omul comun la intrarea in randuri. (MAGDALENA POPESCU BEDROSIAN) Virusul prozei s-a aratat mai tare decat… Decat ce? Decat cel al gazetariei? Nici vorba, pentru ca in vremea din urma, Mihai Tatulici e unul din cei mai "audiati” oameni ai Televiziunii. Decat propria lui neincredere in propriu-i scris literar? Nici asta, pentru ca, de fapt, el n-a incetat niciodata sa scrie proza, a incetat doar sa publice, si nu din propria vointa (a se citi prefata la aceasta carte). Decat virusul, atat cel autohton, al lui lasa-ma sa te las, al lui fi e ce-o fi etc.? Asta da, asta poate sa fi e adevarat, mai ales ca autorul acestor povestiri e un bucovinean hatru peste care s-a asezat temeinic un Mitica sudic (nimic peiorativ in asta!), chemator la contemplatie prin comentariu, iar nu la infaptuire. ?i poate ca infrangerea de acum a prozatorului in fata criticului de odinioara este, ea insasi, transformabila in victorie. Daca e sau nu asa, va decide cititorul. (LAUREN?IU ULICI) * * * Dupa 40 de ani Am scris aceste nuvele in zece ani, intre 1971 si 1981. Vreo patru ani au stat la Editura Cartea Romaneasca, dar nu s-au putut publica. In 1993 mi le-a tiparit Max Banus, in 100.000 de exemplare. S-au vandut toate pentru ca eram autorul emisiunii Veniti cu noi pe programul doi. Nuvelele recompun copilaria mea in Bucovina, primii ani ca ziarist de presa scrisa si apoi ca realizator de emisiuni la televiziune. Eram tanar si credeam ca lumea e a mea. Intre timp, lumea mea e la apus, si o alta se naste. Locul imaginarii si al fanteziei a fost luat de tehnologie, oamenii citesc tot mai putin pentru ca alte indeletniciri le ocupa mai tot timpul. Recitind ce am scris de la 30 la 40 de ani, am senzatia ca lumea mea de atunci e mult mai frumoasa. Cu siguranta, ma insel. Dar va propun, prin aceasta reeditare, sa incercati si voi. Nu de alta, dar nu exista viitor care sa nu fie influentat de trecut. MIHAI TATULICI 3 iulie 2021, la 73 de an

RON 38.80
1

La spartul targului. Interviuri si 75 de dedicatii de la Arghezi la Zub

La spartul targului. Interviuri si 75 de dedicatii de la Arghezi la Zub

Frumos este că am fost şi am rămas copii. Grav este că murim în fiecare zi, minţindu-ne că trăim, când de fapt ne amăgim cu aceeaşi candoare infantilă. Abia la urmă se trage cortina piesei, de regulă tragi-comică. Noroc este că eu cred că repertoriul e mai bogat şi c-avem bilete de favoare asigurate. Nu cred în moarte. [...] Nu sunt un habotnic, dispus să cred, legat la ochi, în cele văzute şi nevăzute. Dar mi s-a întâmplat s-asist la incredibile fenomene paranormale, care m-au convins că trăim în universuri paralele. [...] Aşadar, nu cred în moarte! […] Sufleteşte sunt pregătit s-o întâmpin fără nelinişti, fără să mă laud că-i simt lipsa. Ca la toate operaţiile, de care am mai avut parte, mă tem doar de dureri. Având noroc în viaţă – de n-o fi înger păzitor –, mă rog de-un subit. (Niculae Gheran) Lucrarea de faţă a avut ca punct de plecare o serie de interviuri realizate în ultimii doi ani (2019-2020) de Virgil Raţiu cu Niculae Gheran, „ultimul mare editor” (căruia literatura română îi este, ar trebui să-i fie, profund recunoscătoare), prozator cu har, dar şi om al cetăţii. Dialogurile celor doi autori, apărute în câteva publicaţii culturale, au fost completate, în cel de-al doilea capitol (Addenda), cu şase interviuri mai vechi din multele „taifasuri” purtate în timp de Niculae Gheran cu diverşi interlocutori. (Facem precizarea că restul interviurilor pot fi consultate în Niculae Gheran, Rebreniana, I-II, Editura Academiei, 2017.) În ambele secţiuni, ordonarea textelor s-a făcut după criteriul cronologic, considerat cel mai adecvat într-un asemenea demers. Operată cu multă parcimonie, selecţia dedicaţiilor celor 75 de personalităţi a urmărit evidenţierea mai multor aspecte, dintre care unele mai puţin cunoscute, legate de activitatea celui căruia i-au fost oferite – istoricul literar, editorul, scriitorul Niculae Gheran, în încercarea de a-i schiţa un portret mai altfel. Desigur, nu au fost omise nici cele ce ţin de domeniul relaţiilor interpersonale, uneori câteva rânduri pe o pagină de titlu scoţând la iveală legături surprinzătoare. Lucrurile mai puţin ştiute, ocultate într-un fel de activitatea eclatantă de editor al operei rebreniene, iar în anii din urmă de cea de prozator „păgubaş”, se leagă de contribuţia sa decisivă la elaborarea unor instrumente de lucru esenţiale – biobibliografii, dicţionare, enciclopedii, cataloage –, unele de pionierat pentru istoria noastră literară. În toate cazurile, Niculae Gheran a preferat să se retragă, în cel mai bun caz, în spatele unei notiţe din caseta tehnică a volumului (de tipul coordonare redacţională şi lexicografică), dacă nu chiar într-un anonimat total. Numai recunoaşterea exprimată în dedicaţii vine să facă oarecum cuvenita dreptate. Ordonarea dedicaţiilor a urmat criteriul alfabetic, antologatorul asumându-şi uşoara abatere de la început ce-l plasează pe Tudor Arghezi în capul listei. (Rodica Lăzărescu

RON 38.80
1

Cantecele vrajitorului

Cantecele vrajitorului

Mihai Șteț s-a născut în Baia Mare, la 7 decembrie 1981. Este absolvent al Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare (promoția 2000) și al Facultății de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (promoția 2005). Actualmente locuiește în Londra. „Volumul Cântecele vrăjitorului reprezintă debutul meu literar și reflectă pasiunea mea pentru istorie, literatură clasică și mitologie. El a fost scris din dorința de a recupera și de a stabili reperele culturale, fondul spiritual și tăria de care, cred eu, societatea noastră are nevoie, dar și ca o reîntoarcere la locurile, oamenii și timpul copilăriei mele.”

RON 33.95
1

Hotel Bristol

Hotel Bristol

Mai bine-ar fi să nu vorbim, grosolănia nu ni-i dată În pauzele rostirii reevaluăm propoziţiile, pân' ce le părăsim în liniştea deplină Spui că vrem să ne trăim zilele mai liniştit Dar poate că şi eu am vrut s-o spun Nu ştiu, nu are importanţă Mai comanzi un rând, deşi-amândoi nu facem asta niciodată „Măcar o dată te privesc în ochi…” „E-n ordine, e totul bine” Convorbirea constă doar în aluzii De fapt, nu e nimic de povestit E de ajuns atât, că stăm în crâşma asta – nicicând pesemne – aici nu ne-om întoarc

RON 24.25
1

Re-descoperim Clujul VoI. 1. Re-discovering Cluj Vol. 1

Re-descoperim Clujul VoI. 1. Re-discovering Cluj Vol. 1

Proiect editorial apărut sub egida Asociația „Vechiul Cluj” Ediție bilingvă, română-engleză; traducere de Laura Zmicală și Victor-Eugen Salcă / translated by Laura Zmicală and Victor-Eugen Salcă Ediția a II-a, revizuită și adăugită / Second edition, revised and expanded Harta anexată: Blanca Alina Pop, Vladimir-Alexandru Bogosavlievici și Laura Zmicală Colecția Clujul din cuvinte este coordonată de Irina Petraș Re-descoperim Clujul este al doilea proiect de anvergură al Asociației Vechiul Cluj. Împreuna cu domnul Vladimir-Alexandru Bogosavlievici, am încercat să sintetizam în acest volum informațiile din cele șase tururi ale centrului orașului, care s-au desfășurat în vara anului 2016. Ne dorim ca în viitor să continuăm acest proiect și cu străzile din afara incintei de 45 ha. Cele șase tururi s-au bucurat de un succes neașteptat încă de la primul, ceea ce ne dă speranțe cu privire la continuarea, în anul următor, a acestui proiect. (Sebastian-Iacob Moga) Re-discovering Cluj is the second keynote project that Vechiul Cluj Association developed. Together with Vladimir-Alexandru Bogosavlievici, we have tried to synthetize in this volume the information from the six guided city tours that occurred in the summer of 2016. We wish to continue in the future this project with the streets outside the 45 ha area. The six tours were a great success even from the beginning, fact that encourages us even more to continue, in the years to come, this project. (Sebastian-Iacob Moga

RON 29.10
1

Povești despre Cluj IX

Povești despre Cluj IX

Proiect editorial apărut sub egida Asociația „Vechiul Cluj”Coordonatorul volumului: Tudor SălăgeanCoordonatorii proiectului: Sebastian‑Iacob Moga, Victor‑Eugen SalcăColecția Clujul din cuvinte este coordonată de Irina Petraș Acest proiect a început cu o discuție pe care am avut-o în picioare, timp de două minute, cu domnul Tudor Sălăgean. Îl știam din ziare ca pe un mare cunos­cător și pasionat de istorie locală. S-a arătat interesat de ceea ce îi spuneam. Între timp, l-am cooptat și pe Victor Salcă, fiindcă împărtășea dragostea și pasiunea mea pentru istoria Clujului. Am stabilit că ne vom întâlni ulterior ca să punem la punct amănuntele, lucru pe care l-am și făcut. Astfel, am avut succes încă de la prima întrevedere. Se pare că, așa cum credeam, locuitorii Clujului sunt dornici să cunoască istoria orașului. (SEBASTIAN-IACOB MOGA) Nu intrăm acum în detaliile călătoriei lui Mihai până la Viena și ale primelor luni petrecute acolo. Merită să reținem însă faptul că voievodul a găsit cu ușurință susținere și protecție în centrele politice ale Imperiului, care îi înțelegeau valoarea și nu aveau intenția de a se dispensa de un comandant militar pe care îl considerau capabil. Cu toate acestea, utilitatea lui Mihai nu dădea nimănui impresia că ar putea fi una imediată, atâta vreme cât stăpânirea generalului Basta în Transilvania ar fi rămas solidă. Lucrurile s-au schimbat însă în Transilvania în februarie 1601, când stările au dat la Cluj un fel de lovitură de stat. (TUDOR SĂLĂGEAN) Pe parcursul mandatului său, Alexandru Șerban a avut inițiativa înființării Centrului Cultural Francez din Cluj și a alocat Bisericii Greco-Catolice spațiul din Piața Cipariu, unde se construiește noua catedrală a acestei confesiuni. De aseme­nea, în acea perioadă au fost eliminate monumentele închi­nate eroilor sovietici din Piața Avram Iancu. Pe plan politic, a fost singurul primar al unui oraș important care s-a exprimat public în favoarea lustrației, respectiv a Punctului 8 din „Proclamația de la Timișoara”. În 21 mai, a doua zi după câștigarea alegerilor prezidențiale de către Ion Iliescu, Alexandru Șerban a demisionat, dar a mai rămas în funcție până la găsirea unui înlocuitor. S-a retras definitiv în 14 iunie, ca urmare a Mineriadei de la București. (BOGDAN STANCIU) Cuprins Sebastian-Iacob Moga, Prefață – Au trecut 10 aniVladimir-Alexandru Bogosavlievici, Clujul în Evul Mediu timpuriuAlexandru Simon, Cât de mult conta Clujul la moartea lui Matia Corvin?Mihai Prodan, Ciudata structură a fostei cetăți medievale a Clujului, care a rămas intactă timp de secole între două bastioane, despre care clujenii nu știu cam nimicTudor Sălăgean, Mihai Viteazul și Generalul Basta, între Košice, Guruslău și ClujGabriel-Virgil Rusu, Ștefan Ébeni, căpitanul clujean al cetății GherlaLoránd L. Mádly, Insurecția poloneză, emigrația revoluționară și biroul austriac de informații: misiunea agentului Markus (Márk) Békessy la IașiMihai-Florin Hasan, Fapte diverse din Clujul interbelic, așa cum sunt reflectate, în ziarul „Patria”, în luna iulie a anului 1930Ioan Ciorca, Piața Cipariu, o lume dispărută… la început de mileniu treiBogdan Stanciu, Alexandru Șerban, primul primar postcomunist al Clujului – schiță biografic

RON 36.00
1

Rubla, locul fara umbra

Rubla, locul fara umbra

Cu puterile mele de scriitor, am scris o carte despre Rubla, satul din care mai este in picioare o singura casa, cu un singur locuitor, supravietuitor al acelor vremi. Doresc acestei carti, dincolo de noima pentru care inca se mai citesc romane, sa fie un prim demers pentru ca tavalugul ignorantei si al ignorarii sa nu stearga de pe Campia Baraganului o ultima marturie a memoriei noastre colective din anii ’50. - Mariana Gorczyca Mariana Gorczyca a salvat Rubla printr‑o carte. Le revine altora responsabilitatea de onoare s‑o salveze si in situ. Atata cat mai este. - Viorel Marineasa Potrivit documentelor, in Rubla au fost deportati 246 de germani, 147 de romani banateni, 39 de basarabeni si bucovineni refugiati in Romania, 11 macedoneni, 19 turci si 8 sarbi. Multiculturalitatea Banatului fusese refacuta, prin cate un esantion etnic, in Rubla, una dintre cele 18 localitati ridicate de la zero, in 1951, in imensitatea Baraganului. In anii care s‑au scurs dupa „obsedantul deceniu”, satele acestea aproape ca au disparut in intregime. Am putea transfera toata vina pe regimul comunist, care nu avea niciun interes propagandistic in a pastra marturii atat de dureroase ale actiunilor sale. Ma tem insa ca nici dupa 1989 nu s‑a intreprins mare lucru in a salva casele ramase in picioare. - Mariana Gorczyca Mariana Gorczyca este scriitoare si jurnalista. Licentiata in Litere la Cluj si in Jurnalism si Comunicare la Sibiu, doctor in Filologie la Universitatea Babes-Bolyai. A debutat editorial cu placheta Versuri pentru pauza mare (2003). Publica la Editura Polirom, in colectia „Ego. Proza”, romanul in cheie postmoderna Cheful nu se organizeaza, vine de la sine (2005), si la Editura Casa Cartii de Stiinta, volumul Sa facem totul…, reviste literare si ideologie comunista (2007). In 2010, anul romanului romanesc postdecembrist, apare Cadenta pentru un mars erotic, roman nominalizat pentru Cartea anului de catre „Reteaua literara” si premiat la Zilele Prozei la Cluj si la Festivalul National de Proza „Liviu Rebreanu”. Cartea a fost tradusa in limba franceza de Ina Delaunay si publicata la editura pariziana Non Lieu, cu titlul Cadence pour une marche érotique. In 2013, apare romanul Parcurs, premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania – Filiala Cluj, tradus in limba maghiara de Gabriella Koszta, cu titlul Az utolsó ütés (Noran Libro Kiadó), iar in 2019, Dincoace si dincolo de tunel. 1945, tradus in germana de Beatrice Ungar, cu titlul Diesseits und jenseits des Tunnels. 1945 (Honterus Verlag)

RON 53.35
1

Din mainile valahilor schismatici

Din mainile valahilor schismatici

Românii au fost la putere în Transilvania secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea, alături de nobili, de saşi şi de secui, dar tot atunci a început şi s-a produs treptat, dar implacabil, îndepărtarea lor ca grup distinct de la conducere. Mai întâi, ei erau de credinţă „grecească” şi – conform mentalităţii timpului – nu mai puteau fi la putere într-un stat de credinţă „latină”, campion al misionarismului catolic, într-un stat care se revendica drept „apostolic” şi „marianic” (protejat de Fecioara Maria), având menirea declarată să lupte pe toate căile, inclusiv cu armele, contra „păgânilor, a ereticilor şi a schismaticilor”. S‑a văzut repede că aceşti români cuprinşi în Transilvania şi în Ungaria prelungeau masa poporului lor situat spre sud şi spre est, că erau nesiguri în fidelitatea lor faţă de rege şi coroană, că întreţineau, la început mai mult inconştient şi intuitiv, legături cu fraţii lor de peste munţi, de care îi legau atâtea caracteristici comune, inclusiv vechi formaţiuni politice care „încălecau” Carpaţii. Încrederea autorităţilor oficiale ale Transilvaniei şi Ungariei în români a început să scadă, pe măsură ce sporea suspiciunea românilor faţă de aceste autorităţi. Era tot mai clar că, în stăpânirea solidă şi în exploatarea Transilvaniei, autorităţile nu se puteau baza prea serios pe români. Mult mai de încredere pentru rege şi apropiaţii săi erau nobilii (cei făcuţi nobili de către suveran), saşii, secuii etc., adică acele grupuri de oameni – majoritatea colonişti, veniţi mai de departe sau mai de‑aproape – dăruite cu pământuri şi apoi cu largi privilegii. (Ioan-Aurel Pop

RON 82.80
1

Borne

Borne

Un sublimat de epos al nostalgiei, transformat în manifest pentru inocență, stă la baza tuturor bornelor Mariei Postu. Spre deosebire de (multe) alte poete care se întorc în copilărie, Maria nu‑și reface punctajul biografic al acesteia, evocînd episoade și personaje, ci extrage doar parfumul ei nostalgic. În sine privit, manifestul copilăriei eterne din sufletul oricărui poet nu e nou (ba dimpotrivă), dar Maria pune nostalgia pe portativ de incantație. Tripticul în care e împărțit volumul are, totuși, o dialectică de biografie scufundată, căci îndată ce teritoriul paradisiac e părăsit poeta e asaltată de „haite de coșmaruri”, dar pe un fir de idilă chibzuită care nu pare chiar atît de agresată. Sintaxa maturității, spre deosebire de a copilăriei, se complace însă în traume și pune prea multe funeste peste secvențele decupate. Deși pînă și visurile „miros a moarte”, lucrurile nu arată chiar atît de grav, supuse cum sînt unei rememorări cît de cît detașate. (Al. Cistelecan) Şi totuşi, printre atâtea metamorfoze şi schimbări de planuri şi de câmpuri magnetice, e ceva ce mă îngrijorează cel mai mult: ele, cuvintele de care mă sprijin de când am început să privesc lumea şi ele m-au ajutat s-o privesc şi s-o colorez în nuanțe ce mi-ar fi rămas pe veci interzise, au început să-şi piardă noblețea genetică şi utilitatea. Mă uit în jurul meu, mă privesc în oglindă, deschid cărți şi închid cărți, privesc tablouri şi înlătur straturi de vopsea în căutarea unor mesaje ascunse, formule care să mă ajute să descopăr strania poveste a destrămării sensurilor cuvintelor. (Maria Postu

RON 24.25
1