12 rezultate (0,15141 secunde)

Afișează toate filtrele

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Opera Poetica / Απαντα Τα Ποιηματα

Opera Poetica / Απαντα Τα Ποιηματα

La dreapta, aproape de intrare, in bibliotecadin Beirut l-am ingropat pe Lisias, gramaticianul.Locul i se potriveste perfect. E asezat alaturi de lucrurile salecare, poate, ii ajuta tinerea de minte chiar si acolo -comentarii, texte, note tehnice, variante,multe carti cu studii grecesti.Si asa, intrand in biblioteca, vom vedeamormantul sau si il vom omagiacand vom incepe sa invatam din carti. - Mormantul lui Lisias, gramaticianul&nbsp

RON 116.40
1

Porunca 8

Porunca 8

Povestea aceasta despre o lume condusa de hoti, o lume care pare sa functioneze perfect pana in momentul in care se dovedeste ca se face arsice in mod accelerat, este o trimitere directa spre Romania contemporana. Dar o trimitere care prefera sa ramana in planul oglindirii generale, o alegorie despre putere si cinste care functioneaza pana la urma in orice cultura. Porunca 8 se citeste cu placere. Pentru ca e in primul rand amuzanta si antrenanta, un mini thriller politic distopic narat ironic. Un roman care nu pare sa doreasca sa-si provoace cititorul la pretiozitati interpretative. Si tocmai aceasta directete e cuceritoare. Cred ca Dan Cailean are si in acest caz un roman castigator, un roman care va sti sa isi gaseasca locul pe raftul cititorilor de azi si de maine, pentru a ne reaminti ca si amuzandu-ne putem sa ne punem, in surdina, cateva intrebari grave despre ziua de azi. - Victor Cublesan Carte recomandata de Cenaclul UBB, coordonat de Ion Muresa

RON 24.25
1

Drumuri spirituale. Mica antologie din cele mai frumoase texte tibetane

Drumuri spirituale. Mica antologie din cele mai frumoase texte tibetane

Un voiaj iniţiatic pasionant în inima budismului... Matthieu Ricard nu este numai unul dintre ambasadorii cei mai populari ai budismului în Franţa, dar şi un fidel mesager între această filosofie şi occidentalii, tot mai numeroşi, care sunt interesaţi de ea. În afară de acest rol, el traduce, de patruzeci de ani de când trăieşte în Orient, marile texte ale literaturii budiste tibetane. Este rodul muncii de o viaţă pe care ni-l propune de-a lungul acestei selecţii a traducerilor. Nu e o antologie exhaustivă, ci o alegere, destinată marelui public, a textelor pe care le-a descoperit și cultivat în propriul său drum spiritual – pe aceeaşi linie pe care se înscrie şi Arta Meditaţiei. Reflectând esenţa căii budiste, comentată succesiv de Matthieu Ricard cu un remarcabil simţ al pedagogiei, Drumuri spirituale oferă o apropiere perfect accesibilă de filosofia fondată pe iubirea altruistă, compasiunea și dezvoltarea calităţilor umane: atâtea binefaceri pe care această carte le poate aduce fiecăruia în societatea noastră care suferă de individualism şi de materialism. Recunoscut internaţional, mai ales graţie cărţilor Călugărul şi Filosoful, Pledoarie pentru fericire, Arta Meditaţiei şi Drumuri spirituale, Matthieu Ricard este astăzi unul dintre specialiştii mondiali ai budismului. Interpret francez al lui Dalai Lama, el trăieşte la mănăstirea Shechen, în Nepal, unde se consacră vieţii monastice, prezervării culturii tibetane, iar în Tibet susţine peste treizeci de proiecte umanitare

RON 44.62
1

Dincolo de lume, dincoace de text

Dincolo de lume, dincoace de text

Criticul și istoricul literar Maria Vaida este cunoscut prin faptul că ne-a restituit cu câțiva ani înainte poezia Lucreției Suciu (contemporană cu Eminescu) și ne-a dat o bună monografie despre Gheorghe Pituț. Autoarea ne oferă reperele cele mai importante pentru definirea operelor poetice și insistă pe profilul unei scriitoare care se încadrează perfect în mișcarea literară a momentului interbelic românesc. Valorificarea tuturor surselor acestei poezii, surprinderea influențelor și a gradului de originalitate marcat de evoluția ei lirică merg mână în mână cu o atentă și supravegheată incursiune în zonele de meditație metafizică ale acesteia, în spiritualismul profund al psalmilor, cultivați de poetă în ultima parte a vieții, când explorează un filon liric inedit și autentic. (Mircea Popa) Într-un cuvânt, s-ar părea că Maria Vaida nu a lăsat necercetat niciun aspect al vieții și al operei poetei „florilor de prun”, readucând acasă, în conștiința literară actuală, o prezență lirică de primă mărime, o figură tragică a exilului românesc. Indiscutabil, cercetătoarea clujeană a reușit să biruiască toate opreliștile, nu puține, ale acestui tip de restituire, subliniind militantismul anticomunist al autoarei în cadrul mediilor românești din exil, din perioada 1940-2000, anul în care se stinge la Roma „unul din cei mai valoroși, inteligenți, religioși și cultivați poeți”, după cum o consideră pe Yvonne Rossignon, cu reală îndreptățire, devotatul său biograf și exeget clujean, Maria Vaida. (Ion Cristofor

RON 29.10
1

Literaturile romane postbelice

Literaturile romane postbelice

Un studiu despre fenomenologia relaţiei dintre scriitorul român şi puterea politică, în perioada postbelică. Reacţiile posibile: oportunism, evazionism, subversivitate, disidenţă-exil, încorporate în patru literaturi paralele, fiecare cu miza ei, fiecare cu personalitatea ei. O poveste abstractă a literaturii române postbelice, proiectată pe un fundal istoric concret. O poveste grevată pe un realism politic şi pe o dramă morală. Drama scriitorului român într-un regim represiv. O poveste scrisă pentru cei care vor să înţeleagă reacțiile literaturii în confruntarea cu instituțiile de constrângere şi control: partidul unic, securitatea şi cenzura. Cine a învins? Au învins instituţiile puterii reale a dictaturii sau a ieşit învingătoare puterea simbolică a literaturii? Dar ce se întâmplă oare cu literatura când piaţa se substituie dictaturii politice? A fost, este sau va fi vreodată literatura perfect liberă? O istorie literară conceptuală, oprită din când în când la interogații teoretice, se intersectează cu o istorie literară narativă, bine documentată, spusă pentru toţi cei care vor să-şi amintească, dacă au amintiri, sau, dacă nu au trăit acele vremuri, să-şi închipuie în trezvie cum a fost. O istorie literară care ţine cont de Istorie. (Ion Simuț) Volumul Literaturile române postbelice are la origine ideea celor patru literaturi (oportunistă, evazionistă, subversivă şi disidentă), enunțată pentru prima dată într-un articol din „România literară”, în 1993, şi dezvoltată în volumul Incursiuni în literatura actuală, apărut în 1994. Toată argumentaţia şi documentarea sunt noi, actualizate la stadiul de acum al interpretărilor critice şi al informațiilor de istorie literară despre perioada dictaturii postbelice, despre etapele ei și despre instituțiile ei definitorii (partid unic, Securitate și cenzură). O carte nouă, axată pe o idee ce a devenit din ce în ce mai cunoscută şi mai răspândită în retrospectiva literaturii române din perioada postbelică, prin conceptele propuse şi prin viziunea care îmbină argumente estetice şi argumente politice. (Ion Simuț

RON 48.50
1

Istoria Clujului V

Istoria Clujului V

Și de această dată, volumul nu ar fi fost posibil fără implicarea generoasă a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca și a Asociației „Vechiul Cluj”, care au inițiat și susținut, cu responsabilitate, proiectul Clujul – Orașul Comoară. Vremurile recente reclamă din partea autorităților și a societății civile cât mai multe proiecte de educație a adulților, iar cel de față are darul de a se încadra perfect în ceea ce specialiștii numesc învățarea pe tot parcursul vieții („lifelong learning”). [...] În volumul de față sunt relevați cititorului ultimii trei ani ai domniei lui Carol al VI-lea de Habsburg (1738-1740), o domnie lungă, de aproape trei decenii, care a fost bogată în evenimente atât pentru monarhie, cât și pentru orașul Cluj. Detaliile din carte care compun istoria urbană clujeană sunt captivante, atât pentru specialiști, cât și pentru marele public. Dincolo de firescul din viața cotidiană, care a putut fi perceput și în volumele anterioare, segmentul cronologic abordat a stat sub semnul unei noi și virulente epidemii de ciumă, un flagel care s-a dovedit și atunci a fi un adevărat „cavaler al apocalipsului”, ca să utilizăm o sintagmă lansată cu ceva vreme în urmă de specialiștii în istorie. (Prof. Univ. Dr. Ioan Bolovan) Volumul de față, al patrulea al celui de-al III-lea tom al operei lui Jakab Elek, este dedicat analizei de ansamblu a îndelungatei domnii a împăratului Carol al VI-lea (1711-1740), cu toate transformările politice și sociale înregistrate în deceniile de după înfrângerea mișcării de eliberare conduse de Francisc Rákóczi al II-lea. Pe baza informațiilor de arhivă de primă mână pe care le-a consultat, Jakab Elek încearcă aici să aducă în analiză o mare diversitate de aspecte ale acestei perioade de reorganizare și de adaptare a locuitorilor Clujului la noul lor statut de oraș care era mereu mai puțin liber, supus fiind stăpânirii imperiale, și care trebuia să își găsească un nou destin. Fără să fie lipsit de obiectivitate, Jakab Elek își dezvăluie, fără înconjur, propriile simpatii și interese legate de moștenirea istorică și culturală a confesiunii unitariene, căreia îi aparținea. (Tudor Sălăgean

RON 33.95
1

Istoria Clujului IV

Istoria Clujului IV

Și de această dată, volumul nu ar fi fost posibil fără implicarea generoasă a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca și a Asociației „Vechiul Cluj”, care au inițiat și susținut, cu responsabilitate, proiectul Clujul – Orașul Comoară. Vremurile recente reclamă din partea autorităților și a societății civile cât mai multe proiecte de educație a adulților, iar cel de față are darul de a se încadra perfect în ceea ce specialiștii numesc învățarea pe tot parcursul vieții („lifelong learning”). [...] În volumul de față sunt relevați cititorului ultimii trei ani ai domniei lui Carol al VI-lea de Habsburg (1738-1740), o domnie lungă, de aproape trei decenii, care a fost bogată în evenimente atât pentru monarhie, cât și pentru orașul Cluj. Detaliile din carte care compun istoria urbană clujeană sunt captivante, atât pentru specialiști, cât și pentru marele public. Dincolo de firescul din viața cotidiană, care a putut fi perceput și în volumele anterioare, segmentul cronologic abordat a stat sub semnul unei noi și virulente epidemii de ciumă, un flagel care s-a dovedit și atunci a fi un adevărat „cavaler al apocalipsului”, ca să utilizăm o sintagmă lansată cu ceva vreme în urmă de specialiștii în istorie. (Prof. Univ. Dr. Ioan Bolovan) Volumul de față, al patrulea al celui de-al III-lea tom al operei lui Jakab Elek, este dedicat analizei de ansamblu a îndelungatei domnii a împăratului Carol al VI-lea (1711-1740), cu toate transformările politice și sociale înregistrate în deceniile de după înfrângerea mișcării de eliberare conduse de Francisc Rákóczi al II-lea. Pe baza informațiilor de arhivă de primă mână pe care le-a consultat, Jakab Elek încearcă aici să aducă în analiză o mare diversitate de aspecte ale acestei perioade de reorganizare și de adaptare a locuitorilor Clujului la noul lor statut de oraș care era mereu mai puțin liber, supus fiind stăpânirii imperiale, și care trebuia să își găsească un nou destin. Fără să fie lipsit de obiectivitate, Jakab Elek își dezvăluie, fără înconjur, propriile simpatii și interese legate de moștenirea istorică și culturală a confesiunii unitariene, căreia îi aparținea. (Tudor Sălăgean

RON 29.10
1

Reflexe francofone. Receptarea operei lui Horia Badescu in spatiul cultural francofon

Reflexe francofone. Receptarea operei lui Horia Badescu in spatiul cultural francofon

Ediţie îngrijită, prefaţă, notă asupra ediţiei şi indice de nume de Ilie Rad Argument şi traducerea textelor din limba franceză de Horia Bădescu Ideea de a tipări, într-un volum, cronicile şi ecourile literare ale operei lui Horia Bădescu, apărute în arealul francofon, este importantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, acest demers dă seamă despre receptarea internațională a scriitorului român, prea puțin cunoscută în România, receptare care a început în deceniul al optulea al secolului trecut, ajungând apoi la anvergura pe care o are astăzi. Lucrarea de față va introduce în circuitul ştiințific românesc o bogată bibliografie critică din spațiul francofon, datorată unor importanţi critici literari şi poeți francofoni ai momentului, bibliografie care ar fi rămas inaccesibilă publicului român, în ciuda carierei internaționale recunoscute a scriitorului nostru. În egală măsură, prezentele cronici adaugă profilului de autor al lui Horia Bădescu efigia sa de scriitor francofon, de poet, mai ales, care-şi asumă actul creator şi într-o limbă secundă, „dar perfect stăpânită”, cum remarca profesorul şi criticul Jean-Pierre Longre, franceza. În fine, câştigul cel mai important al acestei ediții ni se pare a fi faptul că ea permite o comparație între modul în care a fost receptată opera lui Horia Bădescu în spațiul românesc şi în cel francofon, între stilurile critice, între capacitatea exegeților din ambele culturi de a releva aspecte, sensuri şi nuanțe inedite în opera scriitorului studiat. (Ilie Rad) Accesul deplin la surse pentru lumea literară de-acasă e întâiul şi cel mai solid argument al acestei „vederi” despre mine a unei lumi în care nu m-am simţit niciodată străin, în care nu am avut nicio clipă impresia că aparţin unui alt spaţiu, chiar dacă în realitate aşa era, sau că vorbesc o altă limbă în modul de a înţelege lumea, de a o gândi în datele ei esenţiale şi perene. „Între ronsetele şi baladele crâşmei lui Mongolu din primele cărţi şi silogismele acestora din urmă se scrie poezia unuia dintre cei mai importanţi scriitori români, cu certificat european autentic”, afirma Ioan Holban în a sa Literatura română de azi. Certificatele nu ni le acordăm noi înşine, iar ele păstrează, prin natura lor, mereu vie întrebarea lui Moromete „Pe ce te bazezi?” Cartea aceasta îşi află aici cea de a doua justificare majoră şi dă răspuns acestei întrebări capitale. (Horia Bădescu

RON 48.50
1

Suferintele batranului Wernher

Suferintele batranului Wernher

Eroul romanului de față este un cetățean, la vârsta senectuţii, al noii Germanii perfecte, de după „reunificare”, contemporan cu noi și cu o sumedenie de revoluții multiculturale care zdruncină planeta, foarte vioi la minte, dar mai domolit la trup, confruntat cu dilema rămânerii pe linia de plutire într-o lume a valorilor sărite de pe fix, relativizate până la caricaturizare. Fost cavaler al științelor exacte, el experimentează acum răspunderea de a deveni pacientul perfect al vârstei lui, întrucât nutrește o „stimă evlavioasă” față de medici și „un veritabil cult pentru medicamente”, noua lui mitologie de proximitate fiind alcătuită atât din termeni care altora le stârnesc o stare terifiantă (glaucom, cataractă, endoscopie, colonoscopie etc.), cât și din pedanterii igienice profund documentate pe Internet, cum e aceea a calculării pH-ului epidermei înainte de a cu­păra săpun. Neocolind niciun deliciu, ideologic sau tehnologic, al lumii în care ne este dat să trăim (smartphone-uri, cookies, cancel culture, genderizare), Wernher suferă nu pe seama inimii, așa cum o făcea eroul suicidar al lui Goethe, ci din cauza Zeitgeist-ului preponderent absurd, incomprehensibil, al perioadei socioculturale și politice în care îi este dat să apună, numai c-o face cu un inconfundabil simț al umorului și cu o mulțime de complicități mucalite, zâmbitoare, „manuscrisul găsit” al romanului invitându-l pe cititor să exorcizeze prin râs o temă, de altminteri, patetică: şi anume cum e să afli că ai devenit bătrân (ȘTEFAN BORBÉLY) Am rupt deci banda care fereca plicul și am scos din el un teanc voluminos de coli imprimate și numerotate, prinse într-un dosar. Pe dosar stătea scris în chip de titlu: Die Leiden des alten Wernher („Suferințele bătrânului Wernher”). Numele autorului lipsea însă și nu figura nici în paginile de text din dosar, pe care am și început să le răsfoiesc, curios și tot mai intrigat. Mi-am dat repede seama că era vorba de manuscrisul unui volum de proză (poate un roman?) redactat în limba germană, alcătuit (după cum veți vedea) din 16 episoade (sau capitole?); m-am apucat, așadar, să-l citesc cu atenție. Bătrânul Wernher ajunsese să-mi stea la suflet, el cu suferințele lui, și nu mi-l mai puteam scoate din cap, nu-l puteam lăsa de izbeliște. Și, în cele din urmă, mi-am luat inima în dinți și mi-am zis: ce-ar fi să traduc volumul, ca să-l ofer unor editori din România, unde am mai publicat și eu câte ceva! (GHEORGHE SĂSĂRMAN

RON 58.20
1

Dinamica educatiei pentru profesiile din jurnalism si comunicare

Dinamica educatiei pentru profesiile din jurnalism si comunicare

Cercetările lui Lee B. Becker și Tudor Vlad realizează o radiografie interesantă a câmpului jurnalismului și comunicării cu mijloace structural-funcționaliste aparținând marii tradiții americane din științele sociale, dar multe dintre concluzii pot fi valorificate şi în tradiție sociologică europeană, ca exemplificări ale teoriei câmpului cultural, lansată de marele sociolog francez Pierre Bourdieu. Forțele care acționează asupra câmpului jurnalistic, cum ar fi: proiectele politice, schimbările tehnologice sau demografice, schimbările în piața forței de muncă, în general, sunt importante și, în funcție de contexte, pot da variații diferite ale ratei angajării sau chiar variaţii ale conținutului programelor de educație. Autorii notează, cu modestie, că principala limită a cercetării lor este faptul că au analizat un singur sistem educațional, cel din SUA. Aceasta nu scade cu nimic valoarea demersului. Prin aplicarea ei la practica cercetării sociale cantitative și calitative, este o lucrare-model, deschizătoare de drumuri. Fără a trage concluzii definitive pentru cultura și educația contemporană, volumul lansează, pentru cercetătorii din alte țări și culturi, provocarea de a verifica ipotezele și predictorii globali sau individuali, de a completa liste de ipoteze sau interogații și a aduce la lumină noi aspecte ale studiului câmpului jurnalistic și educațional global. Din acest punct de vedere, lucrarea profesorilor Lee B. Becker și Tudor Vlad este un ghid perfect pentru educația universitară din România în domeniile comunicării de masă și jurnalismului. Fiind un demers critic, el concentrează date ale unei experiențe de aproape un secol din SUA și poate furniza piste pentru modernizarea programelor educaționale din țara noastră. Profesorii Lee B. Becker și Tudor Vlad sunt de peste două decenii prezenți în România, unde au ținut cursuri și conferințe, au oferit burse de studii în Statele Unite ale Americii, au ajutat la formarea cadrelor didactice, cercetătorilor sau doctoranzilor celor mai importante facultăți de jurnalism din țară, în cadrele instituționale ale COX Center din Atlanta. În același timp, au sprijinit stagii de formare pentru jurnaliști profesioniști și au organizat conferințe, contribuind decisiv la modernizarea învățământului și formării în domeniul jurnalismului și comunicării de masă din România. Au sprijinit Guvernul României și ministerele în formarea de specialiști în comunicare guvernamentală și transparență, sprijinind de asemenea receptarea pozitivă a României în perioada aderării la NATO și UE. Contribuția lor la organizarea învățământului românesc este excepțională, iar apariția acestei lucrări încununează 20 de ani de sprijin și solidaritate cu specialiștii, cadrele didactice și doctoranzii din țara noastră. Volumul de față va reprezenta o reîntâlnire cu concepția lor modernă despre comunicarea de masă, iar receptarea lucrării lor va fi, cu siguranță, una excepțională. (Vasile Sebastian Dâncu

RON 48.50
1

Keith Hitchins: The Historian's Honesty. Onestitatea istoricului

Keith Hitchins: The Historian's Honesty. Onestitatea istoricului

Textul acestui volum este o evocare a personalității Profesorului și Istoricului Keith Hitchins de către un fost student. Paginile pe care acum i le dedicăm sunt rezultatul unei intenții pe care am formulat‑o la începutul lunii aprilie 2020, atunci când i‑am urat Profesorului „La Mulți Ani!”, cu prilejul împlinirii vârstei de 89 de ani. Se pensionase de o jumătate de an, dar lucra asiduu la proiectele istoriografice pe care și le propusese pentru perioada următoare. Atunci am avut gândul de a dezvolta câteva articole ale mele, din ultimele două decenii, care tratau despre activitatea istoriografică a lui Keith Hitchins, într‑o prezentare în volum, cu prilejul împlinirii a nouă decenii de viață, în 2 aprilie 2021. Cu multă durere în suflet și mari regrete am aflat, în 2 noiembrie 2020, de la apropiații Profesorului din Urbana‑Champaign (SUA), că reputatul istoric, intelectual și mai presus de orice un MARE OM a trecut la cele veșnice. Dar gândul fostului lui student nu a dispărut și, la vremea când ar fi trebuit să împlinească 90 de ani, publicăm aceste pagini ca semn de nemărginită apreciere și profund respect pentru înaltul său umanism și tot ce a realizat în domeniul istoriografic, dar mai ales pentru efortul lui continuu în dezvoltarea dialogului cultural româno‑american/occidental, pentru încrederea că națiunea română este înscrisă pe calea integrării în europenitate. Alcătuit pentru a reda un portret bio‑bibliografic al distinsului istoric Keith Hitchins, volumul a reluat și completat câteva texte pe care le‑am publicat în Activitatea științifică la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj‑Napoca (2011) și Transylvanian Review (1997, 2011). Bibliografia, tehnoredactată de d‑na Codruța Cuc (Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj‑Napoca), am primit‑o direct de la Profesorul Keith Hitchins, în 2011, iar datele de continuare, până în 2019, le datorez bunăvoinței d‑nei Pompilia Burcica, o colaboratoare a Profesorului în ultimii ani de viață, și publicației Society for Romanian Studies Newsletter (Decembrie 2020). Sugestii remarcabile în conturarea acestui volum au venit și din dialogul cu istoricul american Paul Michelson care a publicat recent (Archiva Moldaviae, 2020) o excelentă prezentare a vieții și activității istoriografice ale Profesorului Keith Hitchins. Dar, cum spunea adesea Keith Hitchins, „nimeni nu e perfect”. Iar medalionul pe care‑l înfățișăm acum cititorilor nu conține toate aspectele și nuanțele operei istoriografice a marelui istoric. De altfel, un scop pe care l‑am urmărit este de a dezvolta interesul pentru scrierile sale deosebite și, în același timp, de a spune breslei istoricilor că avem încă multe de învățat din ceea ce a creat Keith Hitchins în istoriografie și cultură. Căci istoricul Keith Hitchins ocupă un loc distinct, de mare cinste și valoare în istoriografia americană, dar deopotrivă în cea a României și în istoriografia universală. (Vasile Pușcaș

RON 29.10
1

Spiritul locului. tinutul Bistrita Nasaud prin ochii scriitorilor

Spiritul locului. tinutul Bistrita Nasaud prin ochii scriitorilor

Proiect editorial realizat sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud Volum editat de Societatea Scriitorilor din Bistrița‑Năsăud în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj și periodicul Răsunetul cultural Coordonator proiect: Gabriela Ciornei Spiritul românesc e unic și cuprinde deopotrivă ardelenismul, moldovenismul, muntenismul sau oricum s‑ar numi particularismele din care se alcătuiește fizionomia sufletească a neamului nostru, cea mai unitară poate în toată lumea. Spiritul ardelean constituie numai o componentă a marelui duh românesc, dar cea mai prețioasă și mai caracteristică. Nu spun aceasta dintr‑o ieftină vanitate de ardelean. E aproape un loc comun constatarea că ardelenii au o concepție despre viață mai aspră, mai adâncă, mai etică. De aceea scriitorii ardeleni apar mai preocupați de anumite probleme ale vieții decât de străluciri formale. Literatura lor e totdeauna o manifestare de etnicism în primul rând, bucurie și mândria de‑a fi român și de‑a‑și dovedi românismul, o emulație cu ceilalți de alte neamuri de pe același pământ și din afară. Acestea nu împiedică pe cei talentați să realizeze opere trainice, fundamentale pentru toată literatura noastră. Etnicismul nu e povară în opera de artă, ci un spor de originalitate. Îmi place să cred că ardelenismul meu n‑a fost un obstacol pentru împlinirea operei mele și pătrunderea ei în largi straturi românești. Poate chiar dimpotrivă. (LIVIU REBREANU) Regiunea grănicerească, stimulată mai mult decât altele de reformele împăraţilor de la Viena, Maria Terezia și Iosif al II-lea, dintre anii 1740 și 1790, s-a ridicat înspre o anumită prosperitate, benefică deopotrivă pentru creșterea nivelului de civilizaţie și pentru coagularea ideilor de egalitate și libertate naţională ale românilor. Firește, au fost și drame sau chiar tragedii, precum revolta condusă de Tănase Todoran (1763), dar viaţa și-a urmat cursul, odată cu accentuarea mișcării pentru impunerea egalităţii românilor și confesiunilor lor cu celelalte naţiuni și confesiuni din Transilvania și pentru emanciparea de sub stăpânirea străină. Marile lecţii de istorie au fost trasate la 1848-1849 – când românii, inclusiv cei bistriţeni și năsăudeni, au elaborat programul de modernizare a spaţiului românesc pentru câteva decenii bune –, la înfiinţarea ASTREI din 1861 (cu despărţămintele sale), la fondarea Partidului Naţional Român (1869), la independenţa de stat absolută a României (1877), la proclamarea Regatului României (1881), la Memorandum (1892-1894) etc. O adevărată școală de cultură și de eliberare naţională a fost liceul (azi Colegiul Naţional) din Năsăud, cu a lui societate culturală a elevilor, intitulată „Virtus Romana Rediviva”, unde au studiat mari spirite ale neamului românesc, în frunte cu George Coșbuc, Iacob Mureșianu și Liviu Rebreanu. După 1918, orașul Bistriţa s-a ridicat mult ca centru românesc. Urmașii marilor bărbaţi care au făcut România Întregită fac azi biblioteci, centre culturale, reviste, între care și Răsunetul cultural. Ei, scriitorii, prin antologia Spiritul locului, gândită de Menuţ Maximinian, sfinţesc locul cu verbul lor și ne conving mereu că „la început a fost Cuvântul”. (IOAN-AUREL POP) Marile figuri literare – Rebreanu, Coșbuc, Blaga –, dar și toată Istoria mare și puzderia de istorii mărunte și deloc neînsemnate sunt aduse împreună în carte pentru a da consistență unei biografii comunitare. Vocile antologiei nu lasă în umbră nici un detaliu. Istorie, relief, literatură, obiceiuri, oameni de vază, istorisiri sentimental-nostalgice valorează spiritul locului, adăugându-i tușe și contururi inconfundabile. Spuneam altădată că locul și locuirea, atât de importante pentru cei ne-eliberați afectiv de „mitologia locului și a obârșiilor”, pot fi descrise, azi, abuziv, și ca handicapuri. Doar cei eliberați de ele ar fi echipați pentru întâlnirea cu altă lume. Nu e de trecut cu vederea faptul că globalizarea duce nu doar la miniaturizarea omului contemporan, ci și la ubicuizarea lui; inșii viitorului vor fi perfect interșanjabili, vor putea fi mutați în orice loc/casă, în orice limbă, căci apartenența, se zice, va fi facultativă și fără valoare. Însă, cel puțin deocamdată, Europa este alăturare și întrepătrundere de culturi naționale. Să negi acest lucru prea devreme înseamnă să anulezi esența însăși a Europei. Economicul nu are memorie și deci nu poate fi. Cultura, în schimb, este. Ea crește dimpreună cu un loc, o limbă, o istorie. Nu e întâmplătoare înmulțirea probelor de revenire, de întoarcere la reperele de obârșie pentru a nu rătăci primejdios drumul. Niciodată nu au apărut atât de multe, de ambițioase lucrări monografice despre o comunitate sau alta care se descriu prin apartenența la un loc anume. Spiritul locului e o secvență din harta identitară românească fără de care alcătuirea de Ținuturi și Țări românești și-ar pierde din greutate și sens. Probă și multele răspunsuri care au venit în întâmpinarea generoasei idei lansate de Menuț Maxi

RON 97.00
1